fir de borangic

[gina zaharia]

încă mai am firul nostru de borangic zici că-i bun de cusut rănile

ehei greier de vreme bună ceva te-a orbit așa de tare că nu mai știi

unde se termină întunericul și unde începe dimineața

noroc cu regina-nopții e atât de multă  la fereastra ta încât ai putea s-o cosești

s-o arunci pe dealuri

doar ea îți mai amintește cum ai așezat casa și cum ai ales locul

în iarba amurgului dai drumul cailor să pască

apoi îi aștepți în miezul gândurilor

 

ești bogat ești stăpân pe zumzetul ăsta care se crede imperial

te lupți cu un uriaș de la el ai deprins împăcarea de sine

pășești liniștit ca și cum ai aștepta

să se termine un spectacol cu păpuși  care și-au uitat rolul

în mâneca unei zile dragi

 

cunosc dinastia în care fânul înflorește după asfințit

e preferată de păsările care-și aduc țările calde să ierneze cu ele

au cuiburi zidite în suflet

înăuntru frumos finisate afară pline de paie

le poți zări de departe

ori deloc

[gina zaharia]

Îți mulțumesc, Mihaela! Mai descos din când în când borangicul :)))

Îmbrățișez, 

[Mihaela Suciu]

Mereu înfloritoare! Drag!