prizonier

[Mitică Horlaci]

sunt prizonierul tristeții
precum luna e prizoniera nopții
sub cer bacovian
lasă-mă astăzi în mintea ta
te voi învăța să plângi fără lacrimi
să te întristezi de bucurie
vei deveni coșmarul care mă bântuie
în raiul întunecat de iaduri
durerea va fi singura ta plăcere
și-n pofta cărnii
adevărata menire
pe când cadavrul iubirii
își va căuta mormânt
tu-mi vei respira existența
când moartea
mă va putrezi o clipă

[Mitică Horlaci]

Vă mulțumesc mult dragilor,  și vă mai aștept :)

[Valeria Merca]

O poezie in care nota de tristete este evidenta. Poetul este prin definitie un prizonier al propriilor stari.

Am citit cu drag,

[Mihaela Suciu]

Prizonier în poezie!

[Tudor Cicu]

Îmi pare (și mie) că finalul - ultimul vers - nu are carnea poemului în întregul său. Dar poate sunt unul care tinde să judece totul doar dintr-un singur punct de vedere. Însă, prizonier lui (poemului) am fost și m-am înseninat. 

[Ion Lazăr da Coza]

Construcții oximoronice, final ușor artificial... însă place.

da Coza

[Mitică Horlaci]

Sincere multumiri!

[Sofia Sincă]

Poem construit pe idei antitetice. Se jonglează, adevărat cu antiteza, dar parcă, doar atât se urmărește. Lipsește liantul dintre enunțiative. Pare a fi o joacă.

Dar este doar părerea mea,

Sofi