Adaugă un comentariu
Vă mulțumesc mult dragilor, și vă mai aștept :)
O poezie in care nota de tristete este evidenta. Poetul este prin definitie un prizonier al propriilor stari.
Am citit cu drag,
Prizonier în poezie!
Îmi pare (și mie) că finalul - ultimul vers - nu are carnea poemului în întregul său. Dar poate sunt unul care tinde să judece totul doar dintr-un singur punct de vedere. Însă, prizonier lui (poemului) am fost și m-am înseninat.
Construcții oximoronice, final ușor artificial... însă place.
da Coza
Sincere multumiri!
Poem construit pe idei antitetice. Se jonglează, adevărat cu antiteza, dar parcă, doar atât se urmărește. Lipsește liantul dintre enunțiative. Pare a fi o joacă.
Dar este doar părerea mea,
Sofi
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE