Ți-aș povesti de frumusețea ridurilor mele
de gingășia lor când buzele-mi zâmbesc,
de umbre ce-și ascund misterele prin ele,
de toate câte sunt aș vrea să-ți povestesc.
Voi îmbrăca tăcerea c-un farmec de tristețe
cules din nostalgia trăită-n altă vară
lăsând printre perdele priviri din tinerețe
am să te-aștept, iubito, cu tot ce mă-nconjoară.
Ți-aș povesti să știi cum toate trec în grabă,
cum se răstoarnă cerul în ape fără mal
s-auzi cum vechi oglinzi de tine mă întreabă
când țărmu-ntreabă marea de fiecare val.
Doresc să-ți leg cuvântul cu gândurile mele
rugându-te s-asculți povestea unei vieți
fără să-ntrebi de ce amurgurile-s grele
și nu găsesc cărarea spre alte dimineți.
Adaugă un comentariu
Un text sărac în figuri de stil.
da Coza
plăcut
Mulțumesc Vali pentru apreciere!
Un text plăcut, care se cere netezit, retușat.
Am citit cu interes și plăcere
Of! Sofi cred că ai dreptate, îți mulțumesc pentru tot!
Mulțumesc Mihaela pentru apreciere!
Rutina omoară prozodia... poezia. Cred că faci versuri la minut și nu te mai uiți pe ele. Poeziile tale merg bine până la un punct, apoi se împiedică la ritm.
Semnul meu,
Sofi
Tristeți că toate trec! Eu mă bucur ,,cum toate trec" iar eu rămân ,,boboc" de floare. :)
Povestiți aici, vă citesc cu atenție! Amurgurile sunt vesele, ce ne trebuie nouă dimineți?
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE