printr-un parc bolnav de toamnă

din orașul meu bolnav

a trecut, zâmbind, o doamnă

cu cățelul ei ligav;

a trecut seducătoare

spre-ncifratul meu serai

cu instinctele primare

desfăcute-n evantai...

când apar la orizont

clipele ușor cromate

și-'și dau vânturile ghiont

prin frunzișurile toate;

când îți sună, cu sentințe,

telefoanele-ndoielii

și tramvaiul cu dorințe

se cam duce-n dorul…

Mă doare cerul când respir lumină,

Când se-ntretaie stelele sub mine,

De talpa-mi goală, licurici se-anină

Să nu mai uit cărarea către tine.

Mă-nchid în sânul alb al dimineții

Vorbele cad, sunt pietre pe trotuar,

Domol pășesc în raiul tinereții

Cu pașii mici ca într-un  sanctuar.

Și  clipe număr pe-un bătrân abac,

Nisipul…

aveam o casă pustie și caldă

prin care vara trecea orbită de lumini

suportabile zile mergeau în vârful picioarelor

vorbind în șoaptă

nici durerea și nici plăcerea nu îndrăzneau să ridice glasul

nopți la rând îmi imaginam un film

în care-ți împachetam dragostea

și-n care te iubeam necontrolat

părăsind locul unde morala se obișnuise să trăiască comod

ceasurile torc umede în duminica aceasta

vorbim…

Se-ntind pe cruzii muguri cântători,

Ca niște zurgălăi cu nasu-n vânt;

Ce simfonii de aer și culori!

Răsar ascunse taine și comori,

Precum un alb diluviu pe pământ.

Se-ntind pe…

                                           în verde mă pierd

                                             şi-n braţe strâng

                                                             copacii

                                                          ’nalţi din

                                                                crâng

                         …

ninge cu petale din flori de lumină,

vin sărbătorile pe aripi de îngeri,

soprane fac spectacol în grădină,

s-au primenit dorințe, convingeri.



cerul își trimite cu vești bune solii

în inimi vibrează iubirile eterne,

refrene de aur propagă bemolii

doina izvoarelor liniște așterne.



lirismul romantic în poeți se naște

slove își fac drum spre inima mea

cu trup și suflet mă pregătesc de Paște

cu mir de lumină mi-am uns dragostea.



lumea…

Sunt un strop de apă

Alunecat de pe pleoapa lui Dumnezeu

În braţele Universului.

Am plonjat din Neştiut,

Dusă de chemarea binecunoscută

Şi m-am transformat în ploaie.

Am devenit apoi un râu cu apa vijelioasă

Şi m-am odihnit, în cele din urmă,

În palmele Divinei Mame.

Ea, în bunătatea ei nesfârşită,

M-a aşezat la rădăcina unui pom

Şi l-am hranit cu forţa Ei, până a dat roade.…

s-au întors hyperionii din legendă,

în jurul meu luminile se înmulțesc,

noi impresii ample înșir în agendă,

azi viața tot mai mult o prețuiesc.



am să achit a timpului amendă,

cu iubirea pură ce o răspândesc,

energie vitală din alte calende,

în câmpuri arate speranțe sădesc.



relaxez privirea pe rondul cu zambile

și mă închipui a primăverii nimfă,

nutresc o lume cu îngeri și sibile,

iubiri solare să circule în limfă.



setea îmi…

te-am iubit până am dat de apă

inimii îi e teamă să privească afară

din piept

de câte ori respirația întoarce lumina prin fânul cosit

îți spun te iubesc atât de ușor de parcă ți-aș cere mâncare

mirosul verdelui întins cu tălpile goale acoperă cerul

pe care ne scriem unul altuia numele cu care ne-am primit trupurile

acasă

de câte ori se întorc greierii 

mă aștept să fiu înțeles atunci când susțin…

Când macii roșii

se vor deschide petru a treia oară,

voi auzi sunetul divin al culorilor.

Când inima mea

va bate în ritmul Bolerou-lui

și ecoul ei va răstigni simțurile 

dezlănțuite fără voie,

când limitările conștiente 

se vor îneca în spuma aspră 

a gândurilor blocate,

atunci voi începe să trăiesc…

Te visez adesea, mamă.

Treci senină

în sus şi-n jos

prin bătătura ce-o ţineai curată

de parcă acolo trebuia

să poposească, viu,

Iisus

bătrânele satului

spun să-ţi dau ceva de pomană

eu ştiu că ţi-am pus toate prânzurile

şi-apoi

un blid de mâncare în minus

n-ar fi sărăcia lumii

dar cum să mă lipsesc de lumina ta, mamă?

cuprinde-mă-n lumina ochilor tăi,

gândește-te la mine ca la o ușă deschisă,

intră,

- fii pasăre,

zboară,

desfă-ți aripile                                                    cuprinde-mă,

sunt fructul pe care vrei să-l ciugulești,

primește rodul în palmele-ți calde,

încălzește chihlimbarul cu tremurul degetelor

eliberează-i aroma ascunsă,

orbit de carminu-i fără de preț, - în suspine

savurează sfințenia unduitoare, - liiiin, ca o…

Nopți se sparg, dureri se scutur peste-ntinderea de ape

Pe-un catarg zăresc un vultur ce ar vrea de ploi să scape,

Iar în larg, ca un cutremur în vâltoarea taciturnă

Nori se sparg, dar nici-un tremur peste liniștea nocturnă.

Stele eu aș vrea să scutur, să le sparg de zări mioape

Fără…

Sătul de cibernetica cetății,

M-am contopit cu delta

Și-am devenit fiorul unei sălcii.

Visarea mea e foșnetul de frunze,

E răzvrătirea apei

Sub ciocârlii ce nu cunosc…

Pisic cu păr de sticlă, al inimii condei,

Solemn, te-ncinge jocul, sfios sau temător,

Vopsit cu întuneric, furat, cu tâlc, din nor,

Înțelepciune, dăinui când mângâi ochii mei!

Îți plimbi eternitatea prin seva unui tei,

Aduni parfum în gheare, tu, veșnic visător,

Pisic cu păr de sticlă, al inimii condei,

Solemn, te-ncinge jocul, sfios sau temător.

Nuntită-ți fie vocea, avânt, în pas, de-ți iei,

Boltită mușcătura ca semn…

Sunt prizonier al vorbei fără grai.

La vorbitor nu îmi ridic privirea.

Sunt condamnat în nenuntitul rai,

Să-mi cânt pe-o harpă fără corzi iubirea.

*

Sunt paj ce cheamă sfere în alai,

Să-mi zămislească ele uneltirea.

Nu să-mi dea firea unui vajnic crai.

Ci spre-un Crai Nou să îmi ridic zidirea.

*

Câteodat' ridic spre slăvi psaltirea

Și mă cobor copil cu păr bălai,

Desculț prin vămi, păcatu-i moștenirea

Ce-o curăț de…

Ah, ce frumoasă-i toamna mea și-a câtorva nebuni ca mine!

Pășesc desculță peste frunze, ele-mi șoptesc un soi de-alint,

Mă gudur ca un pui de ciută în mama care nu mai vine,

Când am văzut că, în tăcere, un gând devine labirint

Pentru-așteptări și pentru doruri, pentru visări rămase-n zile,

Pentru crâmpeie de-alinare, un ton cu note făr-apus.

Of, mama, zâmbete diurne, cu mine, joacă, astăzi, bile

Căci tu te-asameni cu pustiul care în…

mereu însoțită de-o pasăre

arta deviantă a statului degeaba umplea de ridicol sufrageria

sau ce mai rămăsese după cănile sparte

colțuri din mobila sărită de pe fixul unui timp ce voia doar înainte

precum poziția viitoare plină de subînțelesul unui erotism desuet

mă făcea cel mai bun caz în fața creației

sau ego-ul meu rătăcea de la o umbră la alta

după ce demonii au ales să părăsească pământul

am mâncat tort până mi s-a făcut…

am uitat, mamă,

am uitat

să mă rog

înainte de culcare

             aşa cum blând mă învăţai

şi totuşi visez alb

unii spun că am conştiinţa curată

alţii că nu am deloc...

Nirvana, tu,

înspre o purificare deplină,

mai vreau să ard, măcar un timp,

pe rugul mocnind de cuvinte.