şi alături de mine

eu cea văzută mai înţelept

eu cea de-a doua zi

din umbra căreia pământul bea apă

adăpând floarea

restul rădăcinii solicită mineralele

negociază cu ele viaţa

mâna întinsă către cer face legătura

înnoadă versurile

alcătuiesc poemul etern

de fapt tot eu sunt

şi pe clapele pianului

amprenta lui Dumnezeu

ce interpretează Beethoven 

la fereastra lunii

în faţa…

lumina ochilor tăi

potrivită cu rugăciunea

buzele uşor pârguite

şi-un motan înghesuit între coastele tale

acestea sunt semnele de recunoaştere

chinul manechinul trupului tău

frumuseţea de care te foloseşti

pentru a frecventa fericirea

pentru a-i deschide uşa de mahon

atât cât să-i arunci motanul înăuntru

gura ochilor tăi îmi sărută mâna

şi o aşază acolo

unde bunul samaritean

şi-a schimbat…

că are un impuls adulter

când penetrează bula aurie

ce porneşte de la creier

şi ajunge pe hârtia albastră

încât inima cu pixul în mână

devine dependentă

de binele simţit

despre poet poţi spune

că el este talpa ţării

din el izvorăşte Dunărea

şi-n el se revarsă

iubitorii de lucruri noi

se înghesuie să privească

scrisul lui mărunt

literele conice

ortografia ca o…

ce vor sosi

pentru a-ţi bate cuiele tăcerii în coastă

îngerul tău va privi indiferent

se va ataşa doar de câteva gânduri

care exersează jocul vieţii

exprimate prin câteva plombe puse

în găurile zilelor ce ripostează

măcinate în interior până la nerv

sub crucea adevărului răstignit

vai celor aflaţi sub stratul lor de ozon

acceptând rolul absurd

pe care bătrânele doamne

îl consemnează în carnetul…