Motto: „ce e cu tine aici, nu eşti pasăre

nu eşti vis, nimic nu eşti”

- Mihaela Roxana Boboc

ce-ar fi să mă regăseşti dinainte de a mă naşte 

câteva sute de cărți cu regulile unei vorbiri ondulate

o posibilitate axiomatică a unei timidități înnăscute

irisul nou, chiar dacă se mistuie blând 

ca un mecanism contemplând 

o…

abia au adormit insomniile

balansate de molatice unduiri ale sufletului meu hoinar

atât de tandru risipit în ceaţă

apatică veghe

acoperită de pâcla roiurilor de fluturi de mătase

doar aici

nopţile se despică deasupra oceanului

la fel de nemărginit

ca fiecare val rătăcit în refrenul ghirlandelor trandafirii

ale sirenelor învelite în ploaie

ca o dulce chemare

doar aici

lumina din far se ascunde…

nu întotdeauna amintirea unei femei

se leagă negreșit de triumfurile sale vinovate

nu între iluzii e lumina apusului

efectul unei răni obișnuite cu umbra negustorilor barbari

numărându-şi pe scuturi idilele, înclinațiile contagioase

câtă saturație pe fiecare frunză

smulsă obscur din fundalul pestriț al cuvintelor

dătătoare de belșug şi clipe funeste

câte răsturnări de situație

știu, ar fi trebuit să te…

e noapte târziu peste Bucureşti

străzile sunt ca sufletul meu flămând

şiroind dorinţele adolescenţilor salcâmi

în jurul întâmplărilor neîntâmplate

uneori suprapuse cu umbrele cerului atingându-le

răsfirându-le şi apoi întregindu-le

o clipă destrămată pe la margini de drum

întinsă până departe

peste oraş ardeau stele desculţ, sclipeau diafan

cu cizmele negre pe umeri lustruite de prea multă…

caut trupul copacilor încercuiţi de umerii goi

tăcerea aceasta irumpă, primăvara când surâsul tău

înflorea pe crengi de cireşi

adulmecat şi mângâiat de ursitoarele toate

caut, chiar dacă te ascunzi, un timp zămislit de o iederă albă

aerul tot, inima ţâşnită din buza de jos a creaţiei

mai cărnoasă, mai plină, capricioasă

ca un clinchet de harfă, mărturie solară

e prima oară când rămân atârnând

ca o frunză de arţar cu…