Am aşteptat pe ţărm o zi întreagă

cădea în valuri toamna ca un vis,

mă întrebam ades de ce-mi eşti dragă

şi care val din mare ţi-am promis.

Desculţ simţeam nisipul ca o boare

pe gleznă răsucindu-se-n zadar

de parcă totul s-a născut în mare

şi pescuit cu teamă de-un pescar.

Străin pe ţărm, cu toamna în privire

trăiam acelaşi vis de tine dăruit

când ai plecat din viaţă-n nemurire

fără să-ţi spun ce mult te-am preţuit.

Pe…

E greu să-nţelegi că-mi doresc uneori

să m-auzi ca prin vis într- o noapte,

când măsor cu privirea o câmpie cu flori

legănate uşor de-ale vântului şoapte.

Nu ţi-am spus cât de-aproape te simt

când pustiul în lacrimi pătrunde

şi din tot ce-ar putea să însemne alint

am cărările mele semănate oriunde.

Calc prin iarba cu fluturi şi rouă,

norii trec mult prea greu către zări

doar o pasăre-n zbor rupe cerul în două

prefăcând nebunia în…

A plouat, iubito,-n toamna noastră,

a fulgerat ca-n vara ce-a trecut

şi tunete în depărtarea-albastră

deasupra unor măguri s-au pierdut.

Un curcubeu ne-a sărutat privirea

minune-ntr-un septembrie de azi,

când în apus se duce strălucirea

şi plouă toamna în păduri de brazi.

Sunt fascinat de-această reverie,

de anotimpuri ce nu-şi regăsesc

un rost pierdut în falsa nebunie

de care azi surprins îţi povestesc.

A plouat, iubito,…

Mă pierd mereu în străluciri de lacrimi

lăsându-mă strivit de genele plăpânde,

când visul înflorit în cetină de patimi

apare ca o umbră ce taina şi-o ascunde.

Urăsc să mai respir cu patimă iubirea

trăind în sufocare prin lumea ei parşivă,

deşi sunt simplu om şi asta-mi este firea

un an înseamnă clipă şi clipa e tardivă.

Nu vreau să fiu găsit pe rug de flăcări albe

sacrificând întruna tăcerea din trecut,

privid cum alţii pun cuvintele din…

Nu mi-ar ajunge apa din neştiute mări

să răcoresc deşertul ce gândul îl străbate,

nici vântul de-ar veni din cele patru zări

n-ar alunga durerea ce sufletul o-mparte.

Fântânile din tâmplă de-ar izvorî întruna

şi-ar curge pe sub pleoape fuioare sidefii,

n-ar desluşi-n tăcere ce a distrus furtuna

când toate-au fost nimicuri în clipele pustii.

Aş vrea să cred în vrăji şi cititori în stele

să mă găsesc fiinţă în propriul meu deşert,

de…

Am învăţat târziu să te iubesc, târziu

ţi-am găsit paşii-n gândurile mele,

şi-ntr-un reproş amar fără să ştiu

am dat suspinului cărările rebele.

Sunt vinovat că nu te-am preţuit

când tâmplele-ntre ele ne-au ascuns,

iar azi când totu-i desfrunzit

doar vântul rătaceşte un răspuns.

Te-am strâns la piept visând minuni

din care simţurile-aievea s-au hrănit

şi-am vrut dintre cuvinte să m-aduni

cu setea unui pelerin neodihnit.

Am…

Eu din tăcere am venit pe lume

şi tot într-o tăcere mă voi duce,

când nestatornicia unui nume

va dăinui sculptat pe-o albă cruce.

Sunt anonimul nopţilor pierdute

la porţi de cimitire fără cruci,

cerând durerea sufletelor mute

s-o poarte vântul salbă la răscruci.

Fac pas uşor de teamă să nu doară

neliniştea ascunsă în mormânt

când clopotele plâng ca o povară

ce se coboară-n lacrimă de sfânt.

Iubesc în taină muzica de flaut…

Există legi care ucid cuvântul,

sunt cimitire unde morţii plâng,

cutremure ce scutură pământul

şi flori ce-n frumuseţea lor se frâng.

Sunt oameni care seamănă-ntre ei

şi suflete ascunse prin statui,

destine rătăcite-n flori de tei

prin anotimpuri date nimănui.

Există pretutindeni o viaţă chinuită

cu clopote ce-n negură o cheamă

şi locuri unde singura primită

e clipa-n care moartea o destramă.

Acelaşi secol dus spre…

mă întreb cât de multe am împărţit între noi

rămân dezamăgit câteodată că parte

din ele au avut disproporţii

nu le enumăr

las viaţa să-şi ducă răzbunarea până la capăt

iubirea noastră trecuse de mult apogeul

simţeam împreună fiecare fior

alinam trupul

sărbătoream iertarea

bucuram cuvintele

gesturile scăpate instantaneu ştiam cui aparţin

ele veneau în oglindă singura diferenţă era

că nu trăiam întotdeauna aproape

plângeam…

Răstoarnă-mi o parte din cer

pe tâmpla ce iarna o ninge,

şi cânta-mi din nou lerui-ler

când focul în sobă se stinge.

Ascunde-mi prin riduri colinde

cetăţi de zăpadă prin flori,

sub pleoapele tale mă prinde

când sufletul plânge-n culori.

Mă strânge la piept când îţi cer

şi du-mă-n oglinzile sumbre,

din ele s-adun trist mister

pierdut între lacrimi şi umbre.

Ninsori ce sosesc într-o seară

dau farmec colindelor vechi,…

Mai ninge-ntr-un capăt de ţară

pe-un deal cu livadă de pruni,

la geamuri cu gânduri povară

lăsate prin timp de străbuni.

Icoane pe prispele ninse

privind către poartă cu jind,

de zidul uitării stau prinse

ca viaţa-ntr-un simplu colind.

Tot ninge şi nimeni nu spune

câţi pruni mai rodesc ca-n trecut

când fulgii sunt doar rugăciune

şoptită-ntr-un suflet pierdut.

Mă las viscolit şi mi-e dor

de prunii ascunşi în ninsoare,…

trec dincolo de realitate cu gândul

îmi place să stau ghemuit în coaja unei amintiri

de aici urmăresc liniştit toate anotimpurile

cu grijile şi neînsemnătatea lor

deschid pleoapele viselor şi văd diformitatea

lumii aşa cum e

cu credinţa şi batjocura ei

cu lacrimile şi zâmbetele ei neştiute

văd icoane cu sfinţi coborând din cer

ca o ploaie de stele

niciodată verde

niciodată adevărată

cimitire cu flori

îngrădind o zare …

Culori închise-mpodobesc pervazul

când stelele lumina şi-o răsfrâng

şi trepte-n riduri a făcut obrazul

spre templul unde visele se strâng.

E mult prea frig în falduri la perdele,

fotografii din rame vechi zâmbesc

şi-n micul univers cu flori rebele

sunt singurul ce dragoste cerşesc.

Ador natura verde-n simple armonii

şi nu doresc căderea printre brazi,

aştept din orice depărtare să revii

să rătacim un ieri in mâinele de…

Aş îngropa iubirea drept comoară

la rădăcini de secol părăsit,

când iernile în timpuri se coboară

şi visele-ntre ele s-au găsit.

M-aş depărta cu gândul de cuvinte

să nu tresară tâmpla în zadar

cât tu te naşti din altă rugăminte

şi zilele se-ascund în calendar.

Încerc s-ajung la margine de viaţă

cerând iertare miilor de sfinţi

că te-am iubit în orice dimineaţă

fiind atât de sinceri şi cuminţi.…

Se pierd păduri în calendare

şi filele se rup cu fiecare zi,

ascunse-n anotimpuri oarecare

fără să ştie unde s-or opri.

Cocorii înşiraţi pe creasta zării

împing apusul înspre răsărit,

să nu mai stea luceafărul uitării

deasupra unui nufăr înflorit.

În prag de zori albiţi de rouă,

îngenuncheată floarea de cais

îmbracă ramurile-n haina nouă

să nu rămână viaţa doar un vis.

Se leagănă copacii-n…

Zilnic aud cum întunericul frânge priviri,

fuioare de ceaţă stau agăţate pe ramuri

şi doar inima ca un clopot loveşte în viaţă,

de multe ori am impresia că vrea s-o sfărâme,

picură pe străzi grijile unei zile trecute,

câte gunoaie, Doamne, câte gunoaie s-au strâns

de la oameni cuminţi, de la femei desfrânate,

de la preoţi păgâni, de la bătrâni fără vârstă,

ochii sufletului caută averi într-un coş cu tămâie,

am nevoie de-o lacrimă alba, fără…

Gândindu-mă la tine în seri fără ninsoare

cream imaginar o lume doar a noastră,

livezi cu fluturi albi ce învăţau să zboare

purtau pe ramuri cerul cu mantia albastră.

Nu deranja nici frigul sosit din întâmplare

eram un rug aprins de doruri şi nevoi,

simţeam pe umeri clipa ca semnul de mirare

în umbra unei lacrimi, din ochii trişti şi goi.

Mutam aievea zarea cu palma tremurândă

să văd dacă-n livezi aceiaşi fluturi zboară,

sau dincolo de…

Eu sunt la fel, iubito,-n acest an

am pus doar visurile l-a-mplinit,

dorind să aflu câte-au fost în van

şi câte dintre ele m-au rănit.

În rest e-o dimineaţă foarte rece

se-anunţă ceaţă-n zonele de jos,

tu dormi când visul te petrece

prin gingăşii de suflet luminos.

Cu mine somnul s-a lăsat învins,

este târziu să picure pe pleoape,

un răsărit din ceruri s-a desprins

şi a căzut de geană mai aproape.

Eu sunt cum tu mă ştii de-o…

Primeşte astăzi razele de soare

să le păstrezi în fiecare gând,

şi poate-n altă clipă viitoare

vom încălzi cuvintele pe rând.

Nu vreau nimic, decât să-ţi fie bine

oricât ne-ar blestema în seri târzii,

aceiaşi sfinţi cu ochii de feline

goniţi din rai prin alte galaxii.

Să te ascund cu sufletu-n pădure

unde sălbatici cai se odihnesc,

printre miresme fragede de mure

şi nechezat de mânji să te găsesc.

Să-mi spui de ce-n atâta…

La tâmplă sărutul tău s-a ofilit

doar mâna-i simte lujerul de dor

şi lacrima ce între buze s-a strivit

s-a transformat, iubito, în fior.

Adeseori rămân parcă-aşteptând

să înflorească pomii-n plină iarnă,

să stea din nou cuvintele la rând

cât cerul vrea ninsorile să-şi cearnă.

E felul meu de-a te-nţelege uneori

când rănile uitate sângerează,

şi trec aievea umbre printre flori

speriate că în lacrimi se-nserează.

La tâmpla mea…