Se caţără umbra pe zidul privirii

frunzele cad printre raze de lună

intră-n spectacolul legilor firii

faptul că port universu-ntr-o mână.

Visul s-a topit în glasul de prunc

adormit între generaţii de flori

încă aştept să trăiesc, să m-arunc

în nuanţa vechilor mele culori.

Noaptea se rostogoleşte în valuri

undeva râurile se unesc între ele

nu mai există umbră pe maluri

sălcii plecate cu vârful spre…

Mai am puțin de dus această trudă

pământul visurilor mele este-arid

speranța a rămas tristeților o rudă

ce râde-amar când uși mi se închid.

Un păcat iertat al multora făcute

cerând trudita milă vechiului destin

îmi cresc în lacrimi flori necunoscute

şi nu mai știu de mult cui aparțin.

Prin palme mii de gesturi se strecoară

lăsându-mă sărac de-a lor plăcere,

iar pașii dincolo de clipe mă coboară

să strâng…

Sunt malurile-abrupte și râu-nvolburat,

pe valuri mici o barcă mai are-o tresărire

iar sălciile-n apă cu sufletul plecat

se bucură de ploaie, amurguri și iubire.

Zăpezile din gânduri pe-alocuri se topesc

sub picurii de ploaie și biciuiri de vânt

lăsând spre ochii lumii minunile ce cresc

cu rostul lor sub cer în sacru legământ.

Sunt maluri fără trepte pe care azi cobori

să furi din valuri barca cu vâsle…

Dacă va fi să îmbătrânesc înaintea visurilor

întoarce-mi amintirile spre viitor

să mă pot găsi în acelaşi loc unde m-am uitat

dă-mi câteva nopţi dintr-un anotimp oarecare

pentru că întunericul nu diferă pe genele mele

spune-mi când pot privi spre stele

fără să clipesc de teama că vor deveni căzătoare

rupe-mi câteva umbre din rădăcină

despleteşte-le din ramuri fără să trezeşti

fluturii încă albi prin tot întunericul nostru

dacă totuşi nu voi…

Pe vetre vechi se-aprinde iarăşi focul

deasupra cer senin cu zările mă-mbracă,

privirile timide încep sub pleoape jocul

iar muguri de lumină încep să se desfacă.

Fiori mă ard în palme şi trupul e un jar

unde se zbat iluzii şi visele din noapte

rupând în taină-o filă din tristul calendar

prin marea de miresme a merelor necoapte.

Ca un apus sălbatic cu trupul sângeriu

te semăn printre gânduri fiindu-mi dor de tine

deşi-mi repeţi mereu că…

Încerc să scriu ceva care să placă

sunt obosit şi-abia îmi mai ţin gândul între tâmple

privirile îmi atârnă printre gene ca nişte

frânghii de spânzurători

mâinile sunt moi

gesturile-s plastelină curată

nu-mi arde nici de iubire nici de flori

de pupicuri de nimicuri sau alte bizanterii

gata sunt foarte obosit de iubire

sau poate prea bătrân

câţiva ani în plus

dincolo de vârstă îţi pălesc avântul

vorbesc de iubire căscând între…

Te-aştept, iubito,-n vechiul cimitir

cu ochii plânşi de-atâta veşnicie

şi gesturi răvăşite prin delir

cu chip de cruce prins în agonie.

Să calci pe-alei cu flori în doliu

rugându-te în gând la cele sfinte

cum o făceai tăcută în fotoliu

răstălmăcind uşor aducerile-aminte.

Nu mă striga eu sunt mereu cu tine,

te-aştept doar ca să-ţi aminteşti

cum s-au pierdut apusurile-n mine

şi cât de mult, iubito, îmi lipseşti.

Nu te speria…

Am încercat să fac o facultate

pe fruntea mea ştampila de student,

s-o recunoască alţii când se poate

între-nvăţat şi chiulul permanent.

Mi-am lăsat barbă-n zilele de vară

şi-un tatuaj pe umăr mi-am făcut,

cu trei restante viaţa nu-i uşoară

ca un student în lume cunoscut.

O lună vreau să uit de-nvăţătură

să mă distrez pe plajă dezvelit

cu ochi frumoşi ce inima îmi fură

şi sesiuni ce nu s-au potrivit.

Vreau să m-arunc cu…

E noaptea mea cu linii paralele

care străbat un orizont aprins

cu pomi albaştrii-n razele de stele

şi foc într-un sălbatic necuprins.

Mă recunosc tăcerile-n oglindă

şi visele ce sunt de-acum târzii

doar neputinţa-ncepe să cuprindă

iubiri ce s-au pierdut în galaxii.

Sunt nopţi ce nu m-au dat uitării

şi secole cu flori în primăvară

un rug aprins pe fruntea depărtării

unde minuni în taină se strecoară.

E noaptea mea cu stele…

Ai fost atât de-aproape că te-am trăit din nou

plutind cu tine-n braţe în visul meu trecut,

cu ochii-nchişi priveam al clipelor tablou

şi nu ştiam în care cândva ne-am cunoscut.

Şi-a pus amprenta timpul prin gândurile mele

lăsându-te frumoasă la poale de-amintiri

unde din când în când mă rătăcesc prin ele

doar ca să-ţi fiu aproape când se clădesc iubiri.

Mă iartă dacă viaţa m-a dus prin reci taverne

şi-n goana mea nebună m-am depărtat de…

Mai spune-mi dacă-i primăvară

prin toamna care a sosit

sau a rămas sfârşit de vară

prin umbre ce s-au ofilit.

Întinde-mi mâna printre ramuri

să văd fiorii-nmugurind

când visele lovesc în geamuri

şi-n stele palide se-aprind.

Mai spune-mi dacă bate vântul

printre tăcerile de ieri,

dacă în toamnă stă pământul

străjer la tâmpla unei veri.

Găseşte-o cale de-a-mi răspunde

de ce-mi e sufletul mai trist

şi-n care lacrimă-mi…

E prima zi de toamnă şi-n tăcere

cad frunze veştede pe-aleile pustii

şi printre ramuri trece-o adiere

stârnind în suflet multe nostalgii.

Mă poartă paşii-n locuri neştiute

să te trăiesc cu felul meu de-a fi

şi-mi sunt atâtea frunze cunoscute,

că-mi este greu pe tine-a te găsi.

E toamnă azi, iubito, şi mă doare

s-ascund în viaţă vara ce s-a dus,

să nu te pierd cu visele-ntr-o floare

când soarele răsare din apus.

Simt cum prin…

Am aşteptat pe ţărm o zi întreagă

cădea în valuri toamna ca un vis,

mă întrebam ades de ce-mi eşti dragă

şi care val din mare ţi-am promis.

Desculţ simţeam nisipul ca o boare

pe gleznă răsucindu-se-n zadar

de parcă totul s-a născut în mare

şi pescuit cu teamă de-un pescar.

Străin pe ţărm, cu toamna în privire

trăiam acelaşi vis de tine dăruit

când ai plecat din viaţă-n nemurire

fără să-ţi spun ce mult te-am preţuit.

Pe…

E greu să-nţelegi că-mi doresc uneori

să m-auzi ca prin vis într- o noapte,

când măsor cu privirea o câmpie cu flori

legănate uşor de-ale vântului şoapte.

Nu ţi-am spus cât de-aproape te simt

când pustiul în lacrimi pătrunde

şi din tot ce-ar putea să însemne alint

am cărările mele semănate oriunde.

Calc prin iarba cu fluturi şi rouă,

norii trec mult prea greu către zări

doar o pasăre-n zbor rupe cerul în două

prefăcând nebunia în…

A plouat, iubito,-n toamna noastră,

a fulgerat ca-n vara ce-a trecut

şi tunete în depărtarea-albastră

deasupra unor măguri s-au pierdut.

Un curcubeu ne-a sărutat privirea

minune-ntr-un septembrie de azi,

când în apus se duce strălucirea

şi plouă toamna în păduri de brazi.

Sunt fascinat de-această reverie,

de anotimpuri ce nu-şi regăsesc

un rost pierdut în falsa nebunie

de care azi surprins îţi povestesc.

A plouat, iubito,…

Mă pierd mereu în străluciri de lacrimi

lăsându-mă strivit de genele plăpânde,

când visul înflorit în cetină de patimi

apare ca o umbră ce taina şi-o ascunde.

Urăsc să mai respir cu patimă iubirea

trăind în sufocare prin lumea ei parşivă,

deşi sunt simplu om şi asta-mi este firea

un an înseamnă clipă şi clipa e tardivă.

Nu vreau să fiu găsit pe rug de flăcări albe

sacrificând întruna tăcerea din trecut,

privid cum alţii pun cuvintele din…

Nu mi-ar ajunge apa din neştiute mări

să răcoresc deşertul ce gândul îl străbate,

nici vântul de-ar veni din cele patru zări

n-ar alunga durerea ce sufletul o-mparte.

Fântânile din tâmplă de-ar izvorî întruna

şi-ar curge pe sub pleoape fuioare sidefii,

n-ar desluşi-n tăcere ce a distrus furtuna

când toate-au fost nimicuri în clipele pustii.

Aş vrea să cred în vrăji şi cititori în stele

să mă găsesc fiinţă în propriul meu deşert,

de…

Am învăţat târziu să te iubesc, târziu

ţi-am găsit paşii-n gândurile mele,

şi-ntr-un reproş amar fără să ştiu

am dat suspinului cărările rebele.

Sunt vinovat că nu te-am preţuit

când tâmplele-ntre ele ne-au ascuns,

iar azi când totu-i desfrunzit

doar vântul rătaceşte un răspuns.

Te-am strâns la piept visând minuni

din care simţurile-aievea s-au hrănit

şi-am vrut dintre cuvinte să m-aduni

cu setea unui pelerin neodihnit.

Am…

Eu din tăcere am venit pe lume

şi tot într-o tăcere mă voi duce,

când nestatornicia unui nume

va dăinui sculptat pe-o albă cruce.

Sunt anonimul nopţilor pierdute

la porţi de cimitire fără cruci,

cerând durerea sufletelor mute

s-o poarte vântul salbă la răscruci.

Fac pas uşor de teamă să nu doară

neliniştea ascunsă în mormânt

când clopotele plâng ca o povară

ce se coboară-n lacrimă de sfânt.

Iubesc în taină muzica de flaut…

Există legi care ucid cuvântul,

sunt cimitire unde morţii plâng,

cutremure ce scutură pământul

şi flori ce-n frumuseţea lor se frâng.

Sunt oameni care seamănă-ntre ei

şi suflete ascunse prin statui,

destine rătăcite-n flori de tei

prin anotimpuri date nimănui.

Există pretutindeni o viaţă chinuită

cu clopote ce-n negură o cheamă

şi locuri unde singura primită

e clipa-n care moartea o destramă.

Acelaşi secol dus spre…