Scrie-mi un vers pe ultima zăpadă.

O poveste răscolind în putregai,

până când încep mugurii să vadă

iarba dezlipindu-şi genele de Rai.

Scrie-mi un răvaş despre nemurire.

Despre gândul alb, prin noapte tăinuit.

Scrie-mi, dacă poţi, despre-o iubire

ce prin Viaţă paşii nu şi-a rătăcit.

Despre neputinţa de a dezlega

lanţul…

Mă îmbolnăvesc de nesomnul tău

de toate cuvintele pe care le citești

în ochii încercănați ai lunii

stranie

ca o femeie dansând dezgolită

prin colțurile odăii

știu

ar face dragoste

cu întunericul din tine

și te-ar săruta

sălbatic

într-o încercare disperată

de a te vindeca

de umbre

ți s-ar prăbuși apoi

la picioare

agățându-se

și împlorându-te să-i numeri

anii și ridurile

înaintea…

Nu încap în nici-o inimă

mereu e locul prea îngust

mereu pășesc în urma altcuiva

sau

e prea târziu

și cineva a tras obloanele

calc

desculță

pe resturile altora

și mă pătez cu sângele rămas îngroșat

ca veninul

de la băuturi spirtoase și parfumuri tari

ochii

mă ustură în fumul unor țigări cu denumiri

complicate

și îmi învăluie chipul

aproape sufocându-mă

-poate de aceea nu mă…

Copilăria mea

umbla prin rouă

desculță

sprijinind, primăvara, cu palma

cocorii

și-alerga odată cu norii

în rochii strângând romaniță.

Copilăria mea

desena rândunele și fluturi,

merii în floare și zorii,

ploi calde și greieri

în prag,

bunici legănând-o cu drag.

Copilăria mea

era o fetiță

cu ochii de iarbă

și maci în cosiță

privind cum Timpul torcea

nevăzutele fire-ale vremii…

Încolăcită în mine ca șarpele

amintirea ta își dezbracă

pe rând

toate cămășile

cândva

în privire aveai poieni

și îmi semănai pe trup

boabe de grâu

amestecându-le cu lapte

iar pământul

se vroia

arat

era secetă

și ploua doar cu iubirea

din noi

ne îngropam unul în celălalt

absorbind și ultima picătură

cu buze arse de veri

toride

într-o noapte

însă…

Oare

cum am încheiat eu acest pact cu tine

și cum de-am semnat un certificat

de înrobire pe viață?

Nu-mi mai amintesc

decât teiul în floare

la umbra căruia

copilaria mea se juca potrivindu-și

cuvintele

și nu-mi mai amintesc decât

niște anotimpuri

peste ruinele cărora am pășit de fiecare dată

cu sufletul învelit în petale de maci

sau cu inima zdrobită

din care sângele se prelingea ca rugina

în inima…