Încumetă, fârtate, din dorul de dreptate

Să calci cu-nverşunare în România Mare!

În spate ai o cruce, în faţă - o răscruce,

În pas îţi stă tot neamul, în suflet - moldoveanul!

Să spui un "Doamne,-ajută", de te-or stârni la luptă,

Să crezi un "Doamne, iartă", de te-or răni de moarte,

Să murmuri "Ia-mă-n pază" în clipele de groază 

Şi crucea ta din spate îţi va purta dreptate!

Mi-a fost dat să o cunosc...
O femeie cât un zâmbet,
Un zâmbet cât un suflet,
Un suflet cât o clepsidră,
O clepsidră fără nisip...

Îţi scriu cu inima în palmă;

I-am răsucit ventriculul pe dos;

Temei îmi sunt manii de-a valma

Pătrunse-n conştiinţă generos.

Polipii vor striga : “trădare",

Când vor simţi hormonii din sperjur;

Ştiu, doar prin ei, voi fi în stare

Definitiv de fiere să m-abjur.

Îţi scriu de inimă obscenă,

Sătulă de atâta îndărăt;

Prea şi-a plantat tumori perene

Ca să mai poată ţine un secret.

M-au obligat din…

Dă-i un Dumnezeu şi, poate,

O să-nchine-n cinstea lui

Un ulcior plin de păcate

În ajunul Paştelui.

Dă-i un ticălos şi lesne

Se îmbracă-n pielea lui;

Un tezaur de pricesne

Le va răstigni de cui.

Dă-i un Herodot cu acte

Încrezut în sinea lui

Şi m'oblig să ştie fapte

Necesare nimănui.

Dă-i o palmă de grăunţe,

Fă-l ţăran la casa lui -

Un minut şi-o să renunţe

La căciula cu ţugui.

Dă-i…

Nu cred că inima e-n stare să cunoască;
Trăieşte ca o capră pe un masiv crestat;
Se bucură ca iada de piatră şi de salt,
Uitând de vârful care i-a fost recent proptea.
Coboară de pe culme; flămândă vrea să pască;
Coboară sinonimic cu cornul amputat;
Ea ţine minte numai întâiul triplusalt
Şi nu-i mai pasă dacă păşunea-i iar peltea…

Scarpină-mă printre coaste -
Poţi să-mi rupi chiar din ţesut;
Fă-ţi doar griji de gânduri proaste,
Voalate ca rebut.

Ştiu că e salubră fila -
Foiletată prematur;
Pentru că ţi-e mare mila,
Rog, nu-mi întocmi retur.

Garantez să sânger jenă -
Mai ales prin pieptul spart;
Să-mi montez, apoi, pe venă
Pocăinţa... ca restart.

De mi-ai dărui o zi,

Ghind' de Drag aş încolţi,

Fum de cânepă m-aş face

Peste minţile opace.

De mi-ai da măcar o oră,

Şoapte vii în ritm de horă

Le-aş trezi din pomenire,

Înjurând în glas de mire!

Un minut de mi-ai mai da,

Ochii ţi i-aş îmbăta

Cu-n sărut nemărginit,

Smuls din piatră de granit.

De-aş avea înc'un secund, -

Cel mai scurt sau cel mai scund -

Te-aş privi eternizat

Cu-Ochiul…

Ai rămas la fel stăpână
Şi mă stric de-atâta dor...
Dar când văd că mergi de mână
Cu alegerea păgână
De-a trăi întâmplător,
Mă apucă un alt dor -
Să pun talpa în pridvor
Şi în limba mea română
Să-ţi explic din rădăcină
Cât amar, dar şi lumină
Mi-ai turnat în căpăţână
Şi în fostul viitor,
Dulce şi înşelător...
Însă frica mă înfrână,
Îmi îngheaţă gura spână,
Doar îmi lasă ajutor
Firea mea de scriitor...

Meleag scăldat în dorul copiilor tăi vrednici,

Deschide-ţi larg hotarul şi sufletul spre noi,

Ne-ntoarce şi ne-nalţă pe creste de munţi veşnici,

Dezbracă-ne sclavia şi-azvârle-o în puhoi!

Trăim de-atâta vreme aducerile-aminte,

Încât trecutul iarăşi se-ntoarce înapoi,

Trezeşte irascibil străbunii din morminte

Căzuţi pentru Unire cu moarte de eroi.

În ei i-ascuns curajul pierdut printre memorii,

În ei şi-n părtinirea de limbă şi de…

Ce zi! de chin... dar iată s-a sfârsit;

În strigăt surd un gând a răguşit :

Să nu te laşi de omul ce-l iubeşti

Chiar de-a uitat a crede în poveşti.

Ce zi! cât dor! ţicneală în purtări,

Cuvinte vii, murate-n varii stări,

Un crez fragil agale alterează

Şi-un Dumnezeu - izvor de metastază.

Ce zi! cu spor… pentru-ntrebări astrale,

Ce tind a fi mai mult decât virale,

Nedezlegate, ferecate-n gând,

Stăruitor s-au umilit pe…

M-am întâlnit cu ea în vis aseară...

O, zei tâmpiți, îmi e atât de dor de ea!

Mi-aţi smuls-o nemilos odinioară

Şi-o ameţiţi acum în dorul altuia.

N-a fost destul s-o am ca picătură

Şi ştiu nici pentru ea n-a fost prea mult,

Secunde vii prăjite în untură

De gând domestic si miraj adult.

Aş cere-o înapoi, o, zei barbari!

Aş pune sufletu-n zălog,

M-aş lepăda de ultimii iţari,

Golindu-mi cracul de milog.

M-aş…

O visătoare -
A uitat să viseze...
Un visător -
Şi-a rănit singur visul...
O smerită -
Cu-aspiraţii obeze...
Un smerit -
Extirpându-şi irisul...
O poetă -
Ce-şi screamătă rime
Din torturi anonime...
Un poet -
Ce consacră Amine
Fericirii străine...

Arzi!
Şi mă frige...
Dar tu continui să arzi
Fermentat în trăire,
Blestemat prin iubire,
Prin cuvinte râvnite,
Înecate la ieşire...
Straniu extaz!
Pe vârf de macaz,
Călit de dubios necaz.
De parc-ar fi o joacă...
Dar joaca e joacă!
Ací morala e opacă,
Chiar şi pentr-un gură-toacă...
Să nu mai arzi!
Că frige… Şi ajunge!!!

Cu cât mai rău, cu-atât mai bine,

Mă lepăd azi de tot ce-i sfânt...

Scăldat în lacrimi necreştine

Mă-nchin păgânului pământ.

Adulmec cum prin vene curge

Neiertãtor, jegos venin,

Perseverent din piept mi-l smulge

Hristosul printr-un lung suspin.

Mă zădără şi nu-i permite

Să stea stăpân în casa lui,

Lansează-n el ţintit cuţite

Ochit-exact în borţi de cui.

Nu înceta, te rog eu, Doamne!

Nu mă lăsa în braţ…

A trecut un an şi nu mai strig "te iubesc";
Sunt puternic mirat şi insist să răsuflu;
Am crezut cândva că iubind poţi să mori -
Am greşit ordinar, m-am găsit în tăceri...
Mă smintesc în noi şi ades mă aricesc;
Între poftă şi chin mai adaug maruflu;
Cum să găseşti viaţă prin negustori
Antrenaţi în vânzări de complot şi averi?
11.06.2021

Ţi-a mai căzut un fir de păr;
L-ai răsucit pe inelar;
Te uiţi la fir foarte bizar,
De parcă-n el e-un adevăr.

Te-a panicat un simplu gând;
L-ai camuflat într-un lăstun;
La coadă i-ai urzit surghiun,
În piept - năluci, din când în când.

- S-a dus şi ăsta pe pustii;
Îmi pare că îmbătrânesc;
Încep să cred că e firesc
Să tot aştept şi să nu vii!

Cărarea din faţă e nestânjenită;
Din dreapta, precum din stânga
Mai bântuie parazitar câte o umbră
Ce piere în primul strabism.
În spate s-au chircit gândurile mele...
Nu pot sa-ţi facă nici un rău,
Dar, infantil, dacă alegi să vii pe-acolo,
Nu te farda cu scrumul lor!!!

Oameni dragi, călăi distinşi,

Mi-aţi lipit de tălpi opinci;

Mă constrângeţi să le port,

Pân'oi da popii un ort.

Vă urmez cu talpa grea,

Căci aşa e ordinea;

Dacă eşti vândut-dator,

Taci şi faci când capii vor.

Însă sunt minute vii, --

Ducă-se tot pe pustii --

Când rebelul agitat

Uită că-i asimilat.

Ştíu că doare-aşa avort,

Aţi voit posluşnic mort!

Doar că aţi uitat, mătincă,

Viu e porcul…

Într-un borcan de întuneric

Pe sticlă stă lipit’ o rază,

C-o inimă de-o-ating sfielnic,

Se coace raza-n metastază…

Resuscitaţi din somn fotonii

Şi îngrăşaţi cu ardere de cord,

Uitând de fostele agonii,

Să spargă sticla cad de-acord.

C-o daltă ruginită din dezgust

Se-ncearcă a ciobi borcanul,

Fotonul în alură de robust

Loveşte de tresare geamul.

Îi dă de sare-oxid de daltă

Până se muruie cu el…

A mai trecut o lună făr' de zile...

Prin pântecul acestei luni alearg-un vânt

Conservator--din vifore umile--

Spre adăposturi de gastrite fluierând.

Alene-şi face turul de onoare,

Cărând păcatele constrânse la extaz

Şi pofte recoltate cu ardoare,

Ce mă înşfacă încontinuu de grumaz.

În timp, aleg să cred că-mi face bine!

Deci mă expun şi mă transform în pocinog...

Ce rost să cad în pildele creştine,

Când vântul veşnic…