Cu fețele sparte de hoții și gâlme

 voi cântați prohodul pietrelor căzute

 însă nu veți frânge neam de neamul vostru

 neînfricat zborul ciutelor de munte.

 

 Ați ciuntit pădurea cu frunți seculare

 și copiii noștri slugi sunt la străini

 pe pământul vetrei ce-a rodit cu trudă

 au rămas ruine și prea mulți ciulini .

 

 Și-mi veniți cu legea s-acoperiți mască 

  de păgân cu suflet vândut pe doi lei

 mai aveți oleacă…

 Azi nu mai deschid porți ruginite 

 o punte zdrobită cu lacrimi tivind,

 din stoluri de gânduri 

 cresc macii uitării

 din visele șterse

 fulgi de păpădii.

 

 Zadarnic mă cauți, nu mai exist

 în conul de umbră strâng clipe tihnite,

 ca bobul de rouă

 rătăcit pe o frunză

 aștept să înflorească

 acelaș cais .

 

 Odgonul tăcerii în urma-ți nu calcă,

 și dacă te lepezi de clipele scurse

 sângele crud…

Jarul viselor cărunte

 arde-n piuă zborul frânt

 ridul alb tivit pe frunte

 creionează trist frământ.

 

 În tăcerea-ți curg cuvinte

 sub zâmbetul încleștat

 geamătul unui părinte

 lacăt greu cu lacrimi spart.

 

 Bob din zori vrei a culege

 să retezi furtuni ce-au fost

 crezul fiarelor a șterge

 înțelegi că n-are rost...

 

 Doar veghezi pe sub pleiade

 umbra pasului cărunt

 te apleci și țeși arcade

 ca…

 Nu știu când 

 s-a blocat pasul cernelii

 vulturii negri rup fâșii de lumină 

 din conul de umbră

 palmele goale scot încă

 grăuntele zilei.

 

 Unde s-a risipit 

 aurora tivită-n  scântei de lavandă, 

 fuior rătăcit dintr-o altă genune?

 Unde-i răsfățul nuferilor galbeni

 și cântecul lebedei cel neauzit?  

 

 Sub poverile reci

 șirul clepsidrei s-a frânt

 și asfințitul,

 veșnicul asfințit …

 De ce mă doare sufletul măicuță

 când tu ești raza ce m-a strâns în brațe,

 din prima clipă-n care au văzut lumina

 ochii mei  plâng .

 

 Și tu plângeai cu lacrimă de jad

 că împlineai sorocul unui trup

 din lutul frământat în clipe dulci

 prin mine-ai renăscut .

  

 Mi-ai pus în palmă truda frunții tale

 nici foame nu-ți era nici măcar sete

 să pot zâmbi în fiecare clipă

 să pot ușor zbura .

  

 Și m-ai…

Las visul de-o zi

pe întomnate brațe

să mi-l sădească în chihlimbar

precum o frunză coaptă în raze vii

așteaptă

taina să îi cuprind.

Fuioare de fum în clipele gri

copaci fără glas cu hainele roase

de-a vremii rugină

pot încă să râdă în prag de primăveri.

Anotimpuri mă prind în vrejul silfid

nu-i timp să încep

riduri să număr 

nici vrere clipitei zăvor să-i slobod.

Pe…

 Născut din poemul cu brațe de mir 

 ești trup hărăzit să strângi raze-n palmă 

 ca floarea te-nvolți sub aripi de înger 

 ca bradul te-nalți sub cerul cu-alămuri. 

  

 De semeni azi glia 

 în brazdă-ți cresc roade să-ți stâmpere foamea, 

 respect pentru palmele-ți calde și aspre 

 din truda-ți țărane 

 cu toții trăim. 

  

 Cu mintea răstorni zăgazuri nespuse 

 copiii ni-i crești în spirit moral 

 învățătorule blând a ta e…

  Sunt fir de lut ars la umbră de nuc,

  dospesc aluat rumenit în sudoare

  acelui ce știe s-asculte o frunză

  cum se-nfioară 

  pe-un braț nevăzut.

  

  Învăț să deschid pași ce se vor șterge

  pe colțul de iarbă cu urme de brumă,

  în bobul de miere găsesc alinare

  și plâng uneori

  când lebăda plânge.

  

  Aleg să zâmbesc peste porți zăvorîte

  ferestre cu ochii întorși către noapte

  nu  vor…

 Și dincolo de moarte 

 o undă viorie s-aprind peste un prag 

 e visul ce se pierde 

 pe file oropsite, pelerinaj tăcut. 

  

 Să-ți amintești străine  

 suntem frânturi de lut 

 să n-aștepți să se spargă în fire de nisip, 

 din viață ia ce-ți place 

 și dăruiește clipe dospite-n palma zilei 

 sub aripa senină a blândului azur. 

  

 Înmoaie-ți pana albă în ochi de chihlimbar 

 să nu îți fie frig 

 să nu îți fie foame, …

   

 Dacă pietrele ar vorbi

 mi-aș coase buzele într-un ecou

 să fiu o pată  roz

 în universul ticsit de genii și demoni.

 

 Zadarnic arunc cu barda în cer,

 mulți zac în cercul închis

 al coliviei placate cu fir auriu,

 altora sorții nu le-au dat de ales

 și cresc turmele cornorate în mocirlele subzistenței.

 Îngerii lumii mor în tăceri până când 

 ne vom scutura cenușa din tâmple strigând.

 Acesta nu-i…

 Fir necurmat

 clipele curg în vie clepsidră,

 între o rugă și un blestem

 orbiți de metehne cad robi însetați

 tinere trupuri și cârme sfărâmate.

 

 Pe cine să frângem

 cui să atribuim poveri ce ne apasă pe toți

 între gâlmele dintre-asfințituri?

 S-a pierdut undeva atributul decenței

 și stima de sine ni-i roasă 

 de șobolani lăfăindu-se în vile pompoase.

 Tu ai trudit felii dintr-un veac

 numărând…

 

Sub geamătul spart 

pietrele seci zăgăzuiesc rădăcini. 

  

Urzim amorțeli în ciob de oglindă,  

reflexii de caier 

ca pe vremea când bunicile 

torceau firul de lână  

cu mâinile-acelea arse de vânt. 

  

Azi nu mai toarce nimeni, 

vlăstari narcisiști  

tocesc clipa-n așternut lânced 

de parcă banii ar crește-n copaci, 

și nici măcar nu-i a lor vina. 

  

Plâng mamele-n gările reci 

numărând…

Destinul începe să-ți numere iernile

suflet rebel

cearșaf răscolit în târzii dimineți

blestemul iubirii zile ți-a ars

în nopțile reci roiesc mucaliții cerșind ungherelor strâmbe.

Cine să te plângă?

Cine să te…

Este atât de greu

să vezi aripi de fluturi arzând,

din firul de mătase

ți-ai fi hrănit propriul vis .

Ascultă,

până și pietrele plâng

sub picături chinezești.



Coase-ți în piept armurile pietrei

când îți speli mâinile în căușul iertării,

cu pletele-n vânt

ești viu precum pământul

sub cerga de fân proaspăt cosit. 

 

Ne vom strecura printre gablonțuri cernite

dezvelind lumea

cu oamenii frumoși…

 Eu sunt precum copacul ce tace și ascultă 

 cum vântul i se frânge în ramurile-i groase

 când primenit de muguri în primăveri exultă

 ori dezbrăcat de frunze în iernile geroase. 

   

 Brodat-am crinolină de vremi năbădăioase

 să-mi scuture pocalul de vină și de hapuri

 cei ce rămân în urmă, cu firi neîndoioase

 sfărâme clipa strâmbă în piua altor veacuri.

 

 Mă reazem de pilonii ticsiți cu flori și piatră 

 din bob de iasomie…

 Desenez ramuri albe peste pervazul nopții

 numărând clipele când  vor țâșni culori,

 atât de oarbe sunt palmele vieții.

 

 Nu știu când le-am pierdut șirul,

 ori gustul sărat al clipelor rămase

 sunt răni fără leac

 pentru însingurați.

 

 Din vocea străzii cresc spini

 tăcerile pietrei ne înconjoară

 și încă n-am învățat

 să înotăm printre metehne.

 

 Pot doar să gust zborul clipei ce vine

 să-i…

 Gând silențios, puf senin de iarbă

 mii de muguri cruzi cu rouă în barbă 

 îmbrăcând pământu-n broderii perlate 

 ferestre deschidă în clipe-nșirate. 

 

 Sufletului tău rază de mătase

 dimineți senine pe pleoape să-ți lase

 să nu cunoști plânsul, chip de chilimbar

 făclia speranței să-ți ardă cu jar.

 

 Calea-ți fie cântec și iertarea leac

 peste tine treacă viață cât un veac

 și când tâmpla albă se va scoroji …

 

 Sunt pelerin hărăzit unui trup

 peste dale de timp alerg către drumul fără întors 

 pe aripi de zgură

 romanțe-ngânând.

 Urc și cobor

 mă scald în senin scuturând ploi 

 din hârtoapele reci modelez

  un nou început.

 

 Sunt trandafirul 

 cu spinii ascunși palmei ce știe să-l poarte 

 cameleon cu ochi străvezii 

 adăpostit în umbrele nopților seci.

 

 Sunt clipa 

 ce cântă cu litere roz…

Făcusem legământ

că nu voi mai strânge

octave strivite sub pași de gorilă,

dar parcă poți pârdalnică inimă!



Fiecare privire iți smulge un fulg

din aripa ce altădată plutea în înalt.

Că viața-i nedreaptă

că strâmb  este mersul cu vârf de bocanc

o știe oricine a-ntins în cerneală de foc.

Poți să înghiți hapuri de ceară 

la nesfârșit 

dar cum să nu doară gestul nevrednic

privirile goale înfipte în gândul acelui ce…

Pe-un raft aceeași dulce amintire

un buchețel în porțelan sculptat

din haina primăverii două fire 

îmi primenesc sufletul înghețat.

Mi se-nnăspriseră oasele-n trup

și mi-era dor, mi-era atât de dor 

de mugurii verzi ce pe ram se-ntrup

și de parfumul cald de Mărțișor.

M-aș îmbrăca în floarea de cireș

când scutură pe jos alte ninsori 

să mă-nbăiez  în raza de la șes

când mă trezesc primenită în…