Și dac-ar fi acum ca să-ți pot scrie,

Aș întomna-n cerneluri multe ploi

Și ar avea chiar gust de erezie

Statornicia gândurilor noi.



Mă limpezesc cel mai ades de-a gata

Când dimineața stinge zboru-n zbor,

De parcă brumei își plătește rata

Clipitul mult prea iute căzător.



Prin parcuri trec și obosite umbre

Ai pașilor care au fost săltați;

De ce mereu căderile sunt…

Eu știu când îți trec prin gânduri

după cum freamătă frunzele,

după cum s-apropie toamna.



eu știu în care șoaptă să te caut

pentru a nu-ți tulbura liniștea

și să tac

pentru a-ți pătrunde printre cuvinte.



de fiecare dată când mi-e dor,

trec amintirile printr-un cântec.



ca și atunci când m-ai îmbrățișat,

niciodată nu am…

Eu te-aș fi putut chema să rămâi,

dar atunci îmi lipseau cuvintele

pe care azi, la căpătâi,

mi le așez, precum ulucile,

să delimiteze timpul prezent

de timpul absent.



eu, deși nu te zăresc, te mai știu

pe surâsul acela de bun sosit,

care mi-a deschis ochii a infinit

pe când nu știam că există târziu.



lacrima cea de bucurie

și sânii ușor curgători,

mi-au rămas…

Eu știu că într-o zi ca orice zi

O să mă-nalț din trupul greu de humă,

Oglinzile și dorul m-or strivi

Căci neființa pare-un fel de ciumă.



Voi auzi trompetele sunând

Într-o lumină astăzi bănuită

Și mă voi duce cum se duce-un gând

Dincolo de-ndoială și ispită,



Dar fiindcă azi, aicea, sunt și scriu,

Mă împresoară dragostea-tranșee,

Uitând că-n codri, lemnul de sicriu

Doar freamătă, ca șoapta de…

Cine mă întreabă încotro mi-e calea,

Îi răspund atâta: căutând mirarea,

Mă abat apusuri și mă-ntoarnă-n toamne

Zâmbetele crude și frumoase doamne.



Vara asta-și țese pânzele-n surdină-

Chiar și pe-ntuneric bâzâie-o albină.

La femeie,-n zestre, cântecul candorii,

Mână-n zări pustia și aduc cocorii.



Crășmele de-o seară se-ntețesc de sete-

Cât…

Se curbează instinctele a dor 

și stelele a răsărit; 

vino cu trenul care n-a sosit 

în gara freamătului călător. 



pe peronul singur cu un cuc 

mai trec amintiri curioase. 

nu-i așa că noi am îmbătrânit 

în cântece cândva melodioase 

iar acum, pe lamă de cuțit, 

ne-nchidem în tăcere ca în case? 

dac-ar fi, n-am…

Unde-i oare vârsta anilor cei tineri?

Mai răsare lunea într-o zi de vineri?



Nu mai sunt dorințe, aripi să-și găsească-

Oboseala minți-i faptă omenească?



Unde îmi e clipa înălțării pure?

De ce tace cucul dragul de pădure?



Se mai pot întoarce drumuri neplecate?

Pot găsi misterul porții ferecate?



La izvor de sete, cine să m-adape,

Când pândește bruma freamătu-n din cetate?



Sub ferestre stinse, menestrel…

Joacă picurii căldurii

Pe asfaltu-ncins de Soare.

Doarme freamătul pădurii

Chiar și-n vise călătoare.



Pe sub streașini, rândunica

Își mai ceartă rândunoiul,

Că-i un tată de nimica

Fiindcă n-a cărat gunoiul.



Înc-o vară cucul cântă

Mințind cuca c-o iubire;

Crezi că poți să iei la trântă

Lenea care-i doamnă-n fire?



Pentru…

Răsăritul și apusul-

aceste punți între lumină și întuneric,

fac zădărnicia mai neobservată

în spațiul simulat

pe care, din ignoranță, îl numim timp.



eu vreau să m-apropii,

tu știi să mă uiți;

câtă frumusețe nu se va naște!



tu ai zare în ochi,

eu mă știu întrista;

vom lăsa în urmă cuvinte nerostite

și cântece despre care nu am auzit.



dintre toate neîmplinirile

înmugurește acea…

Făr-a ști cum se prepară un gând,

mă populez cu tine-n răsărit

și șterg roua de pe lacrima de bucurie

cu surâsul care mă caută.



pentru că sunt departe de noi cuvintele,

te mângâi pe amintiri

cu foștetul clepsidrelor de demult,

cu propria noastră trecută trecere.



ai fi putut exista departe,

în necunoașterea mea.

te-ai fi putut naște într-o altă eră…

chiar și atunci, ceva din mine te-ar fi căutat…

A fost suficientă o neliniște

ca să mă alungi din mine;

erau un pic altfel anotimpurile,

când verile

se scăldau cu noi în apa râului.



am învățam să ne recităm tăcerile

sub lespedea Lunii

și să ne visăm dorurile

oglindindu-se în apele împlinirii.



la poarta ta se adunau pașii,

în sufletul meu înfloreau merii;

așteptările, ca niște distanțe,

făceau timpul să sosească

în pragul viitoarelor vârste.…

Fântânile coboară spre cer limpezime,

susurul apei întâlnește Luna.

din când în când, câte o licărire de stea

îmi amintește că dragostea, nebuna,

e stăpână pe inima mea.

unde sunt iazurile, morile de măcinat

timp netrecut,

vremea bețiilor?

mă întreb și astăzi

dacă te-am cunoscut

libertate, în țara bucuriilor.



clipă de pulbere, scornire de vânt,

iluzie de joc și de jar,

silabă rătăcită de…

Am vrut să plec și n-am avut curaj.

am vrut să sosesc și nu am avut unde.

acasa mea cu prispă și etaj,

e-o navigare fără mări și unde

pe lumina care se pătrunde

de secetă, de ploaie și curaj.



să mă iubești, dac-o s-o faci vreaodată,

simplu și devreme și târziu,

pe puntea care-așteaptă luminată

în gândul meu de vejnic lampagiu

sau, spune-mi că la timpul niciodată

mă conjug cu ce-ar fi fost să fiu…



iubirea noastră…

Dacă n-ar fi existat

Eminescu, pe pământ,

Mai trăiam din căpătat

Câte-un of, câte-un cuvânt.

Dacă n-am fi suferit

Tragedia vieții lui,

Cine azi ne-ar fi vorbit

Despre ce suntem, și-ai cui?

Neamul ne e împărățit

Chiar și plin de ticăloși;

Eminescu-i nemurit

Chiar ucis de ciume roși.

Din sintagma de păgâni

Ne-am format și ne-am ales,

Graiul de a fi români,

Trăinicia scrisă-n…

De-am s-ajung la steaua stelelor plăpânde,

Fără să te caut, te-oi privi oriunde,

Printr-un ochi de suflet, sau printr-o silabă,

Fără a răspunde celor care-ntreabă

De ce curge ploaia, de ce tace vântul,

De ce, când nu spune, e strident cuvântul.



Nu-s mereu prezență, telefonul sună

Ca o toacă seacă sub un clar de Lună…

Nu-ți promit nimica, poate altădată,

Am să-ți fiu aproape, cu ciocan și daltă,

Să săpăm prezentul în ființa noastră…

Fă-mă lângă tine ploaie sau lămpaș,

fă-mă o tăcere, fă-mă tot ce vrei,

dar mai lasă-mi visul ca să pot gusta

gustul de cireșe și parfum din tei.



nu mă-nchide acte, nu-mi zidi zăpezi,

n-asculta la vorba toacelor de rând.

strânge-mă în brațe dacă vrei să vezi

cât e zbor în mine și cât e pământ.



prea ni-e dat adesea să uităm de noi,

prea e plină vremea doar de meșteșug;

eu te…

Am umblat prin piețe și prin târg, ades,

M-am vândut pe-o rană, m-am uitat pe-un vers,

Am bătut poteca apelor cu dor

Și-am băut, de sete, numai din izvor.



Îmi colind câmpia traiului stingher

Răscolind cu pasul umbra unui cer,

Ce-mi arată steaua cea de răsărit

Pe unde femeia nu m-a bănuit.



Din atâtea vise, las în urma mea

Coli întregi nescrise, colbul dintr-o stea,

La ferești, distanță, umbre pe lumini

Și, ca o-ntâmplare, foste…

 Lazărului Ion



Eu nu am cum fi o replică

pentru că nu m-am născut din reflex,

dar, din nepândit, câte-o reflexie,

mă zărește la crepuscul.



lumea, deși extinsă spre laturi,

are în centrul ei câte un ceteraș,

câte o neînțelegere, câte orice altă faptă

care face veșnicia să existe.



dacă noi n-o să ne auzim:

o să vorbim prin foșnetul timpilor trecuți,

prin așteptări fără cauză

și prin trecerea vremilor

fără…

Pentru că esențele nu au nevoie de adevăr,

nu te voi întreba de ce

și în care timp ne-am întâlnit

și nici despre anotimpuri n-am să te întreb:

chiar și această desprimăvărare

ne-ar putea fi de ajuns…



neliniștea mea seamănă cu o dragoste

pentru că toate cântecele se rotunjesc

în corole de gând

și toată nerăbdarea

este un galop al frumuseții.



frămătând de fremătare,

te chem în țara libertății mele;…

Chiar dacă nu m-ai văzut niciodată,

să nu-ți închipui că nu am existat,

că nu am purtat zborul în sânge

și zarea în aortă;

eu chiar am fost cu mine dintr-un sat

și cu risipirea rudă de brume.



despre mine, orice s-ar spune,

caută-mi asemănarea în nuanțe,

în căderea frunzelor fără de nume,

în ne-ncăperea sinelui în stanțe,

în cele uitate de cuvinte să se spună,

în oglindirea mărilor în Lună…



chiar dacă în…