Să m-aștepți că vin diseară, poate voi sosi la zece.

Tu, să nu mă uiți pe-afară. Știi? Mi-e anotimpul rece.

Bate vântul dinspre frunze cu regretele prin gânduri;

Poate vrerea unei muze, ne mai las-odată singuri…



Din galopul ofilirii îți mai scriu pe brazi cu verde

Despre tainele nuntirii, despre-un nevăzut ce vede.

Îți mai scriu cu depărtarea despre-o clipă ce ne-așteaptă

Pe un țărm, când caldă-i marea și e loc sortit în șoaptă. …

De când nu ne mai asemănăm

amestecându-ne

în aceeași clipă și-n aceeași faptă,

parcă mi-ai fi străină,

parcă nici n-am exista.



de unde vin aceste umbre

care ne strigă pe nume

la timpul prezent?

oare nu ne-am iubit suficient de întrebători,

pentru a afla de ce,

pădurile,

în totalitatea lor,

se desfrunzesc doar toamna?



chiar dacă ne mai gândim unul la altul,

prezența noastră

pe aceeași hartă a…

De când ne-am învecinat sentimentele,

dorul are culoarea chemătoare a surâsului tău,

iar adresa răspândirii mele

a învățat să-ți iasă în cale.



tu știi că ploaia este udă

și tulbură somnul peștilor

de fiecare dată?



un sărut pe care am învățat să ni-l tot furăm

unul altuia,

face ca dragostea să semene

cu rugăciunea întrupării dinaintea păcatului.



ne va spăla oglinda mărilor

de toate gândurile care ne…

Când toamna-i cu norii plecați

și ploile departe,

lasă gust culorilor să șoptească

și izvoarelor să cheme.



drumul cărărilor îmbie-n rătăciri,

bolta cerului se curbează albastru,

iluziile tac,

iar visul se-nalță…



sâmburii scuturați de târziu

se ascund în iarbă ca în muguri

ca să încolțească speranță,

împlinire, perenitate.



noi înșine, iubito,

ca două țărmuri în așteptarea unei mări,

ne vom…

Ești o femeie frumoasă

și fiindcă,

privită prin ochii mei

întruchipezi toate culorile deodată

și taci surâzând

în cel mai neasemuit cântec.



ești o femeie frumoasă

pentru că te asemeni femeilor care știu

cum

și când se gustă

din mierea păcatului.



ești o femeie frumoasă

pentru că în fiecare clipă

rodești începuturi.



ești o femeie frumoasă

și atunci când nu…

Eu te știu dintr-o rază

care lumina prin sine

și te mai cunosc printre cuvinte,

dar mai ales,

te pot mângâia pe așteptările din mine.



pentru că și toamna mă lasă să iubesc,

asemenea frunzelor din ramuri,

am libertatea zborului

și a întrupării într-un cântec.



pentru că noi ne mai putem încă iubi simplu,

așa cum o fac oamenii

dintotdeauna,

îți scriu cu umbra unui surâs

această scrisoare de dor,

pe…

Dac-ar fi și dac-ai fi,

să ne iubim pentru-o zi,

am putea călca desculți

peste mere și grăunți,

am putea zbura, zburând,

peste vremea din oricând.



nu m-aseamăn nimănui,

de aceea, dorului,

îi zic frate de frăție

unde nu-i călugărie,

iar oțătulu,-i zic: vere,

lasă-i lumii arce, sfere

și minunea, ca să spere.



am la mine-n putirință,

vraja ta dinspre ființă,

cerul, nepătat de fapte,

ziua…

De ce suntem așa de stângaci

când e vorba despre noi?



inima bate mai cu putere

pe partea stângă

(poate că spre acolo se duc să adoarmă uitările).



toamna își cântă, din obișnuință,

aproape toate regretele

în zborul de frunză

și-n muțenia lebedei;



doar dragostea noastră târzie

mai poartă muguri în asfințit?...



dacă aș putea să-ți scriu o poezie,

nu aș încerca să-ți spun câte ceva

despre iubit,…

Scrisoarea cea de brumă și uitare,

Eu sper să te găsescă la căldură;

În mintea mea, n-am bucurii, nici ură,

Nici nostalgii de nesfârșiri astrale.



Îmbătrânit, stau chiar în buza iernii

Și număr de prin viscole zadarul;

Covor de frunze-a așezat dricarul

Chiar în pădurea ce-și gonește cerbii.



Se gudură suspinele prin gânduri.

Chiar când îți scriu, pe pană-mi simt cenușa.

Un vând târziu îmi mai deschide ușa-

Demult, doar cu…

Am să te caut noaptea undeva,

Într-o uitare rea și-ndepărtată,

Am să te caut chiar și într-o stea

Doar de mistere albe luminată.



Am să te caut, poate te găsesc,

În peisajul toamnelor cu brume,

Chiar pe pământul ăsta omenesc,

Chiar în tăcerea care mi se spune.



Am să te caut, doamnă, ne-ncetat,

Prin locuri neumblate de poveste;

Eu știu că ai trecut cândva prin sat,

Când eu eram plecat, precum o veste…



Am…

Răsfoiește-mă ca pe o carte nescrisă

când tomna îmi bate la ferestre de gând,

privește-mă cum trec fără umbră

precum un perete, printr-un cuvânt

și spune-mi dacă sunt adevărat 

sau m-am rătăcit printr-un uitat.



ai să mă recunoști după copacul pe care

l-am tăiat cândva cu o zare,

ai să mă recunoști după frunzele cărării,

sau, mai ales, după culoarea mirării.



să nu-mi spui nimic despre nimica 

(știu că poți să taci a…

Mie-mi vorbește toamna despre muguri,

iar clipa,

despre despădurirea de frunze a codrilor;

poate sunt chiar clipele în care

mai rămân câțiva pași nefăcuți,

și la care am fi putut ajunge

obosiți,

dar în vremea ăstei vieți…



te ating doar cu un gând;

atât mi-a mai rămas

dintre toate cuvintele acelea

pe care ni le-am fi putut spune

cu șoapta.



cauzele,

îmbătrânite la marginea luminii,

mai bârfesc despre noi,

în vreme…

Dacă aș putea să te ating,

azi mi-ar fi sărbătoare

și ar ninge cu fâlfâit de aripi îngerești

în tot sufletul.



te privesc cu ochii minții cum treci strada

prin dreptul semafoarelor îndrăgostite

de parfumul existenței tale;

oare de ce,

mulți dintre cei care te înconjoară,

nu te știu privi mai departe de politețuri

și ți se adresează cuvântând vorbe?



eu ți-am pregătit doar câteva cuvinte

a căror ordine încă nu o știu;…

Ne plâng copacii,-a oboseală, doamnă

Și cerul poartă crengile-n contur;

Și gândul meu parc-a tristeți se-ntoamnă

Când pasul pe cărări pășește sur.



Orașul însuși nu mai vrea mistere

- Bețiile se mută mai central -

Să vii la mine să-ți donez tăcere

Căci cântecul mi-e-acuma în spital.



Iubita mea de dincolo de vară,

Bordeiul meu te-așteaptă pe-nserat;

Eu beau trascău în fiecare seară

Și duc un trai de un anost uscat,…

Duce ploaia vânturi ude

Spre copacii în cădere;

Toamna doar se mai aude

Vâjâind în horn tăcere.



Turme dese de frunzare

Plimbă aeru-n gazete;

Știrea-n sinea ei mai are

Vești cu iz de cuconete?



Parcul poartă pardesie

În plimbările cochete;

S-a scurtat din poezie

Tocmai rochia de pe fete?



Pantalonii pașii-și poartă

Pe…

Dacă ar fi să-ți vorbesc despre noi,

aș depăna cu vântul o uitare

și ți-aș mai scrie ruginiu pe foi

despre iubire, clipă și iertare.



identități plecate-n nevenit,

suntem și vom mai fi poate o vreme,

dar de dorință, încă nu nu te teme,

mai este încă până-n asfințit.



cât sufletul privește spre poeme,

nimica nu se pierde în neant;

chiar dacă toamna e-un hotar de scheme,

eu sunt un stătător, nu un berbant,

pe…

Țara mea de cuvinte

și-a exilat guvernul spre patria tăcerilor

și nu răspunde la amintiri.



țara mea de cuvinte este populată

de linii înfrânte

care nu știu încotro să se îndrepte;



chiar am mari dubii

asupra prețului oricărei clipe,

al oricărei îndoieli.



femeia care se intersectează

cu țara cuvintelor mele,

are revelația zădărniciei.



țara mea de cuvinte

este importantă

doar din punctul…