Povestea femeii care n-a visat niciodată

Toate frământările tale sunt jucării stricate

și gândurile în noapte sunt gânduri fără speranță.

Împins odată pe drumul renunțărilor

(cu precizie misterioasă, te-am auzit)

vei abandona lupta.

Cerul era atât de jos, sau așa credeam.

Țineam ochii închiși,

vorbeam cu mine însumi, în gând,

ca să nu mă rog cu glas tare.

Pescărușii zburau jos, pe deasupra…

Niciodată lui... a fost ca odată

Așa de puțin prind gândurile un sens

Ca și aceste înfrângeri ce seamănă

cu acel zbor de păsări ce cad înghețate la pământ

chiar dacă nu înțeleg ce li se întâmplă.

Odată am privit împreună cerul

să-i deslușim adâncimea și nebănuitele urme

cum fac chiromanții când le întinzi palma

ori cum ar fi punerea mărgelelor albastre în ochii păpușilor.

Îmi spuneai ceva despre niște…

Odată cu soarele

N-am crezut că pot și astfel alunga frigul

învelit cu-o pulpană a paltonului

în tranșeea dușmanului meu.

Înfrigurați, în noaptea aceea cântam împreună:

„când s-o lăsa sec de pâine

și păhăruțul de mine

lume, lume...”

Dar poate așa stătea scris în vreo carte.

Să fi tremurat în acel dans de umbre,

când totul semăna a vânătoare, deja?

Spun unele cronici că începuse austrul să bată

și…

Acolo, timpul se oprise

Cineva, priceput în a tălmăci semnele

spunea că omul va trebui odată

să-și pună pe taler viața, să-și numere gândurile

ca nimicuri ce nu mai puteau fi descâlcite.

Expresia acelor ochi

care sfredeleau în mine ca într-un munte,

din vara care începuse cu o burniță

nicicum nu se putea uita.

Ca leagănul vechi (de-i spunea scrânciob)

atârnat de creanga cea mai înaltă

a…

Cine știe...

Cine știe în ce colț uitat al sufletului

zilele care vor urma

au să atârne de un lung șir de întâmplări?

Dar să știi să lupți

ca acei fluturi înfricoșători

izbind cu aripile în geamuri

sunt numai tresăriri compuse din multă detașare,

ori ceva dezinteres al copilului care nu știe

cum se va sfârși ziua.

Când bunicul a intrat în pământ

și toți au privit mirați,

le păsa

că…