Albastru e focul, copacii sunt negri,

oceanul aruncă în noi bolovani,

un munte îngroapă cuvinte sub lespezi

închise în peșteri săpate de ani.

Cețoasă e ziua, ce roșu e fumul,

o păsăre-noată în bălți de noroi

și ploaia murdară amestecă vântul

purtând constelații bizare șuvoi.

Pământul aruncă durerea lichidă,

izvorul tresare din somnul profund,

o frunză privește, nervuri se ridică

spre lacrima verde din cubul…

în ceașca de cafea

a clocotit

(spun vrăjitoarele)

viața mea

în zațul maroniu

se ascund chipuri

uneori zâmbete

mai des lacrimi

decantează lichidul dens

privirea tatălui

vocea lui recitând poezii

strigătele copiilor iarna

agonia unui curcan

cu gâtul pe jumătate tăiat

tufele de crini năpădite de melci

iluziile din cartea de sub pernă

atâția fulgi topiți în păr

migrenele…

îți atârna privirea de o stea
când te-am întâlnit din întâmplare
nu, nu m-ai văzut
eu nu sunt o stea
sunt doar un poem neștiut
neînțeles
care flutură agățat de o silabă
atat de firavă
dar foarte strălucitoare
încât seamănă cu o stea

Adina V.

18.07.2018

am luat un elefant cu pompă

o viespe cu veleități de soprană

șoarecele de bibliotecă

o pisică blândă și un leu devalorizat

peste porci vaci și boi

am dat skip

în ultima clipă am luat o găină

(urma să refacă tezaurul furat de ruși)

șarpele mă privea stăruitor

cu ochii spiralați

fixați pe mâna care semna armistițiul

cu cei trei magi

l-am luat pentru culoare locală

ssss...

indignat…

Atâtea lacrimi pe hârtie, atâta țipăt cenzurat,

ne poezim prin poezie, prin versuri false am lătrat

ba despre tine, Românie, ba despre noi, poeți de soi.

Ce poți să-mi dai acum, tu, mie, când ești în lada de gunoi?

Atâta zbucium și prostie, atâta vaiet ne-ntrerupt,

de zici că-ntreaga Românie e doar amestecul corupt

din care toți se-nfruptă bine să aibă ce lăsa, de vor,

copiilor ce vor petrece o zi pe an în țara lor.

Atâtea vile cu…

ea tremură de frică

în fața speranțelor cu gust de eroare

de pe acel perete al îndoielii

din mintea ei obișnuită să vadă

dincolo de gânduri

cuvinte

de parcă astfel plănuita evadare

ar deveni reală

ea minte tremurând

denaturează gânduri

acoperind negrul cu alb

spulberând cenușiul concret

cu un singur cuvânt

în fața căruia se rescrie altfel o lume

în care ea este alta

ea scrie cuvinte pe…