mi-e dor de braţul iubirii dezlegate

dincolo de privire

până la înălţarea gândului

unde ceaţa se destramă în cuvânt



mi-e dor de umărul legăturii dintre noi

la intersecţia bătăilor de viaţă

cu tâmpla sprijinită de timp

polenizând nemurirea



mi-e dor de trunchiul despicat

din care izvorăşte viaţa dincolo de moarte

în ornamente sufleteşti

matriţă…

regăsesc începutul
în defilarea virgulelor
pe caldarâm de gând

într-un sfârşit
vântul poartă stihul
ascunsei tăceri
spre biblioteci

semne de întrebare
şi puncte de suspans
printre rânduri

fără de înţeles
un sâmbure de adevăr
stă prizonier în vers

rotocoalele tale de fum

deschid în mine

pofta de a savura

o ţigară

cu aromă de stih



din scrumieră

se înalţă spre tine

fumul gros

al neînţelesului

din pipa neterminată

a celor două lumi

de poezie şi cânt



revarsă clipa rătăcită

şi amestec-o

în călimara neuitării…

n-am întârziat

la naşterea mea

doar visele încetinesc

scurgerea

spre ceasul

ce va cere vamă

neîntârzierea...



îmi trec toamnele

cu credinţa primăverii

în care voi înflori

dintr-o altă sămânţă

sub aceeaşi Lumină



voi învăţa

de la şerpi încovrigaţi

în plăceri

cum se…

nedespărţite de noi

strecurate

sub deşert de lacrimi

numărătorile

s-au încurcat

în adunările

celor două chemări



renaşteri amnezice

iubiri neînvăţate



nopţi rătăcite

aţin calea răsăritului

celor trei dimineţi

prin ecou de gând



cine are piatra cunoaşterii

să arunce -

prin urechea surdului

cu lumina orbului…

derapat în linia vieţii
sufletul expiră
imperfecţiunea
în faţa altarului

goleşte lutul de păcate

din vârful turlei
în rugăciune
aură de sfinţi
pace descărcată
pe aripi de îngeri

gânduri serafice

rătăceşte-mă printre călimări

golite de sensuri

slovele

vor recompune

în cuvânt iubirea



rătăceşte-mă printre vise

răstălmăcite depărtări

în pliul pernei

împliniri nocturne

tălmăcind



rătăceşte-mă în pământ

germinând

să înfloresc la fiecare

atingere de gând



rătăceşte-mă în cărunţiul tâmplei

liană agăţată-n inelar …

E doar iubirea mea arzândă,

un sunet clar, o simfonie,

un curcubeu dintr-o hârtie,

un vis deşart ce mă colindă.



E gândul plin de cicatrice.

Iubirea-i ca un joc de şah,

plutim pe-o muzica de Bach

acordul care se deduce.



Străini de legi şi de visare,

întârziem în veşnicie

silabisind cu ironie

în minte, şanţuri…