în pridvorul iubirii
toamnă

culoarea din suflet
picură lacrimi
redimensionate
în gutuiul inimii

dintr-o piatră spartă
ecoul gândului
în frunze arămii
stafie amintită
peste umbre

zidesc tăcerile
lovite de timp

ca o rugăciune
înaintea pâinii
mă frâng
în mâinile tale
cu smerenia
bobului de grâu

răsplata bunăţăţii

aşteptarea
o vinzi
pe treizeci de litere
care nu se adună
în Cuvânt

mi-e dor
mi-e Lumină
mi-e bine
de mor
mi-e frică
de mâine
mi-e drum
înapoi
mi-e apă
în soartă
înec în trecut
mi-e sânge
pe buze
sărut deţinut
mi-e milă
de mine
că am crezut
în şoapta iubirii
ce a dispărut
mi-e dor
iar şi iară
de suflet frumos
mi-e dor
mi-e Lumină
mi-e bine
de mor

aştept picătura

care  va umple…