mai demult

nu ştiam niarne*

de ce bat clopotele

acum

duminicǎ de duminică

le aud vorbindu-mi despre prăpădul din noi

despre setea nepotolitǎ

de păcat

sugrumând candoarea atâtor turme de miei

despre profani dezbrăcaţi de iertare…

din tâmpla universului niarne*

curg taine prin ochii luminii

când ajung pe pământ

îi deschid  cutia toracică

așezând pe fiecare piatră tălpile

cunoașterii

călcându-le

vibrăm prin mii de ani-lumină

ca emisari ai iubirii divine

peste…

cine mai are timp să viseze niarne*

în timpul acesta ce creşte și-n somn

când ninge cu praf peste-nţelesuri

uscând tot ce-i verde ȋn noi

să fie greu

de descifrat singurǎtatea

care se umple cu viitorul nepregătit

numai şi numai

din solidaritate cu…

ce ne lipseşte astăzi niarne*

mai mult decât ieri

acelaşi asfinţit mă priveşte fix în ochi

într-o deplină nemişcare

așteptându-mă

dincolo de munţii aceştia

tu nu-i vezi decât lăsarea de noapte

dar însângerarea

scurgându-i-se prin venele străpunse de…

doar ţie îţi datorez niarne*

că am rămas aceeaşi

tu ai sărit  să mă scoţi din iadul acesta

chiar dacă totul nu este decât o nesfârşită durere

fiecare

avem o singură viaţă

nimic la schimb

în afara acestui cosmos cu depărtările lui

 …

niarne* astăzi viaţa

mi-a făcut un semn cu inima

strângându-mǎ-n jurul ei

ca  pe-un inel

încredinţâdu-mi bǎtǎile unui singur strigǎt

astăzi mi-am ȋncetinit puțin mersul

ciudata părere de rău

se apleca la urechea mea

rostindu-mi vorbe de dragoste…

ai privit niarne* vreodatǎ golul

fǎrǎ sfârșit și fǎrǎ margine

e ca depǎrtarea dintre ființe

atunci când se ȋnstrǎineazǎ una de alta

la fel cum curge firul nesfârșit al apei prin deșert

așa ȋncepe sǎ curgǎ uitarea peste conștiințǎ

ȋți dezlipește viața de suflet

aruncându-te  ca…

cu precizie

înfășoară minutele mosorul timpului

ca și calciul

oasele mele

treaptǎ cu treaptǎ

de-a lungul inelelor

mai demult

de la un capǎt la altul

am fost chintesențǎ

desprinsǎ  dintr-un tipar

ce îi fusese…

aici se aflǎ paradisul niarne*

nu trebuie să mori să-i afli taina

simte-o

se află în aceşti maci sângerii

așeazǎ-te pe așternutul lor

și simte-le vibrația

zbǎtându-ți-se-n fiecare por

cerul li se despoaie de cămaşa-i azurie

când tu

te…

mǎ simt ușoarǎ niarne

ca ridicarea unei rugǎciuni într-o altǎ sferǎ

eu

nu mǎ ridic atât de sus

unde curcubeul taie-n fâșii limpezimea cerului

aplecând peste mine podul luminii

sunt ușoarǎ

pentru cǎ în mine

se-mpuțineazǎ vorbele…

simți și tu niarne* pericolul

atmosfera s-a contaminat cu virusul

deznǎdejdii

prin aer  bântuie un demon

care  crește zilnic

hrǎnit cu indolența noastrǎ

inima

este arealul unde ȋși manifestǎ intens reacțiile

degenerând sentimentele ȋn…

ascunsu-te-ai de mine niarne*

probabil cǎ și tu ai aflat

ții ochii  închiși

sǎ nu vǎd în ei

singurul lucru pentru care aș muta munții

aș putea sǎ cobor în mintea mea

sǎ te caut

întrebând viața dacǎ are rost

dar îți voi încerca rezistența…

se zice cǎ vorba zboarǎ niarne*

iar scrisul rǎmâne

de aceea

cred cǎ tǎcerea respirǎ-n afarǎ prin sunete indescifrabile

știute numai

de întrebǎrile aplecate pe necunoscut

zborul vorbei  plutește ca un duh

printr-un cântec de lebǎdǎ rǎnitǎ

uiți  de…

aici se construiesc piramide niarne*

cu ziduri ȋnalte

și gânduri ce miros a veșnicie

fiecare din ele

lasǎ o urmǎ sculptatǎ ȋn aceste semne

ca niște litere

ce vor sǎ transmitǎ ceva

citește și tu

decripteazǎ-le ȋnțelesul

așezându-ți-l temelie la…

aştept să vină luna mai niarne*

limpede ca o naştere nouă

adusă pe lume

de furia procreării întâiului embrion

are caracter de puritate

ca alăptarea puiului la sân

sunt norocoasǎ

împrejurul îşi dezveleşte zilnic sinele

pulsând în aer frăgezimea…

vezi tu niarne*

toată bănuiala aceasta de posedare a libertăţii

o percep ca pe o chemare de corn de după asfinţit

când luna-şi sloboade-n aer ispitele

am senzaţia că

de când lumea şi pământul

visele stau lipite de mine

lipsa izbânzii lor…

în toatǎ nebunia aceasta

niarne*

care aleargǎ în tropot

ridicând praf

cǎzându-mi umbrǎ peste minte

reușesc sǎ fac loc

unor gânduri depǎrtate

venite dintr-o viațǎ locuitǎ de un bǎrbat

în rest oscilez între atunci și acum…

verdele acesta niarne*

se potrivește cel mai bine cu sângele meu

prin el îmi curg poemele ierbii

lungi cât toate cuvintele vieții

inima mea

pulseazǎ-n afarǎ tot ce-a pierdut

prin artere-i circulǎ un soi de frǎgezime

dezumflând tendoanele singurǎtǎții…

am ostenit niarne *

exact ca zilele acestea din urmă

ce par a fi un drum

de-i calcǎ talpa tainele și legendele

demult

îngropate în istorii

cu magică voinţă mă adun

să ajung pe-o treaptă mai înaltă

să aflu

ce-a fost cândva aici şi astǎzi nu…

uf niarne*

de-aș putea adormi împreunǎ cu visele

într-o crisalidǎ

amestecându-mi iluziile cu setea aceasta de viațǎ

sǎ le beau dimineața

ca pe roua binefǎcǎtoare

ce spalǎ petalǎ cu petalǎ orice urmǎ de praf

sǎ curg prin vǎmile tainelor

ca izvorul care-și…