Te caut...

Și misterul mării îmi face semn c-un val de dor,

O stea și-aruncă strălucirea pe drumuri rătăcite-n noapte,

Iar vântul serii mă mângâie, îmi spune rar și-ncetișor

Că te-ai ascuns pentru o clipă în luminișul cel de șoapte!

Pășesc încet să nu trezesc un foșnet care-i mai grăbit

Și să nu-ți scutur de cu zori, roua ce-ai adunat pe frunte,

Când pentr-o clipă îți zăresc chipul în raiul tău iubit,

Cuprins de miile de gânduri…

Pe câmp de maci

Ne-am găsit în prag de toamnă, după ani de rătăcire,

Cine-ar fi crezut vreodată că totuși ne-om întâlni!

Printre flori de primăvară, scumpe clipe de iubire,

Coborând încet din vise, știm ce-nseamnă a trăi!

Ne-au învăluit furtuni, doar cu neguri și cu lacrimi

Și nu ne-au îngenuncheat, cât de multe ar fi fost!

Ne-am ținut mereu de mână și-așa înotând prin patimi

Am trăit pentru iubire, vieții noastre dându-i…

Amurg îndrăgostit

Amurg cules din valuri, de stele și de soare,

Cernut prin fulgi de-argint în sufletu-ntristat,

Te faci pe drum de scoici, izvor de perle rare

Și te ascunzi în vise, sub munții de oftat.

Te rătăcești mereu prin clipocit de lacrimi,

Ce ursitori voiră să-ți dea doar stălucire?

Răsai la bucurie, răsai și-n ceas de patimi,

Esti preț pentru tristețe și pentru fericire!

Vrăjite de sclipire și-orbite de-al…

Pianul

Un pian păstrat prin vremuri, învelit cu praf de timp,

Simțind mângâieri pe clape și le amintește-ndată.

Stă stingher, gândind la clipe trăite-ntr-un anotimp,

Când alina cu-al său cântec o inimă-ndurerată!

Simte iar vibrări în suflet, de departe și de-aproape,

Învelindu-se prin corzi, pătrunzându-le ușor,

Parcă-ar vrea să cânte iar, cum cânta târziu în noapte,

Când curgeau pe clape lacrimi care izvorau din…

Sprijinindu-mă de vise

M-am așezat pe margine de timp,

Când deodată mi-am întors privirea!

Și orice gând în zid l-am prefăcut,

Ca mai apoi să-mi înțeleg menirea!

Un munte de-ntrebări mi-am ridicat,

Să nu-l pot trece-acum cu ușurință!

Dar amintiri încet l-au sfărâmat

Iar eu m-am îmbrăcat în neputință.

Azi m-am întors acolo unde clipa

Din drumul ei s-a mai oprit puțin,

Unde un zbor perfid mi-a frânt aripa…

O dovadă a iubirii tale

Odată,

când pe ușa vieții mele

era sculptat numărul Fericire

L-am rugat pe Dumnezeu

Să mă arunce într-un abis de lumină,

Lângă un diamant al dovezii iubirii tale.

Au curs zile în cascade

și eram fericiți…

Nopți în tornade ne-au dus departe

fiind fericiți!

Cu o răbdare incomensurabilă

Timpul și-a adunat plumbul norilor

și cu o precizie de ceasornic ideal

mi l-a făcut cetate când îmi era…

Am încercat...

Am încercat să ating marginile Infinitului,

dar numai le-am zărit

cum alergau depărându-se cu viteza gândului!

Am încercat să te iau de mână dintre palmele ploii,

dar urletele tunetelor

au rupt punțile clădite de timp până la noi.

Am încercat să aduc răsăritul în sufletul tău,

dar ușa-ți era zidită

și sufletul a preferat zidul.

Am încercat să-ți spun că Infinitul ești tu,

că lacrimile izvorâte din oftat…

Trezirea...

Inopinat și fără nici un gând

am deschis ușa visurilor.

Cândva,

din acest ținut

îmi luam seva existenței.

Acum,

 o singură oază

de ruine și bălării.

În rest,

deșert!

Și-atunci m-am întrebat…

Ce-am trăit?

Deodată,

un colț de cremene

mi s-a înfipt în suflet

adunând ecourile

strigătului de trezire.

Uitând de gânduri

m-am transformat

într-un ecou

repetându-mi:…

Vâltoarea vieții...

Vâltoarea vieții când ne ia în brațe

Și-n al ei val sufletul e strivit,

Ești părăsit de vise și speranțe,

Și-atunci sfârșitul e ceva iubit!

Când suferința sfâșie zâmbind,

Iar lacrimile sarea-ți pun pe răni,

Te-ntrebi la ce mai e bun de trăit

Când verdele e stins și prin poieni?

Cauți lumina în ascunziș de grotă,

Căldura soarelui, printre ghețari,

Iar cerul parcă nu mai are boltă

Și-n…

Frunze de cer senin

Simt uneori o toamnă, o toamnă altfel, parcă,

Un anotimp ascuns de-azur îndepărtat,

Ce ne brăzdează-n suflet după cum vrea, iar dacă

Nu îi pășim noi pragul, ea ne cuprinde-ndat’!

Frunze de cer senin împodobesc pădurea,

Un mugur de ger crunt plutește-acum răzleț,

Aripi de fluturi albi, ce ocroteau tihnirea,

Se scutură agale pe drumuri cu îngheț!

Zăresc o frunză care plutește grațioasă

Printr-un…

Picuri de timp...

Picuri de timp, cunună s-au făcut,

Purtând povara clipelor din lacrimi,

Ducând cu ei, cum nimeni n-a putut,

Dureri, tristeți și biciuiri de patimi!

S-au revărsat amarnic, deseori,

Pe câte un obraz, într-un amurg

Și-o secetă ivită din dureri

S-a așternut și-o clipă nu mai curg!

Stau zăvorâte-n sufletu-împietrit

De încercări, de viață date-n dar

Și se întreabă cu ochii-n infinit,

Pe unde…

Așa a fost să fie!

Un fir de praf plutește printre vânturi,

Nu își găsește loc unde să șadă,

E trist, însingurat și plin de gânduri,

Nu știe-n cine astăzi să mai creadă!

Cândva trăia cuprins de o iubire,

Era un suflet împlinit de dor,

Visa și alerga prin fericire,

Dar nu putea să spună tuturor.

Până-ntr-o zi, când clipa nemiloasă

Fără motiv, în cioburi l-a făcut,

L-a-nvăluit c-o boare dureroasă

 Nevrând…