alunecate în drum

urmele de pași

trag pe furiș umbrele pomilor 

peste privirile oarbe 

ale unui rest de anotimp…

1/4

abia se mai dezleagă lumina de sub pleoape

nici nu văd unde a …

de undeva 

mult mai departe decât întunericul

se-ngrămădesc în geamuri

ropote de ceață

fața …

când pleacă de la capăt

tramvaiul ia forma unei curgeri

de suflete somnoroase

privind picior …

uscați de soare norii seci dezmiardă
mirosul în cuptor de grâne coapte
dogoarea ne sugrumă ca o zgardă
răcorile s-au exilat din noapte

nu mișcă vânt în pomii fără umbră
oglinzi căzute-n lac nu mai respiră
se-neacă sufocată luna sumbră
în ceasuri se oprește orice spiră

desprindere-ntre noi cât nu pot ține
jur-împrejur nu-i rost să te enumăr
timid mă răcorești cu dor de tine
mă necuprinzi uitată dinspre umăr

răcoarea fântânilor 

trebuie așezată pe pământ liniștit

la răscrucea drumurilor …

copleșind preaplinul norilor

picăturile o iau la goana pe obrazul soarelui

dinspre seninul scurs în dârele ploii

fluturii …

torică borceanu pășea încet pe uliță

mersul abia simțit …

roșul din soare 

și-a stins neumblarea în adâncul coclaurilor

în …

jucată pe degete

mănușa goală a vânturilor

bate mugurii 

în lemnul porților …

îmbrâncită de soarele roșu

trecerea de pietoni a căzut din picioare

leșinată

abia …

când vara se simț…

la prăvălia care încrucișa drumurile în turnul orașului

își începea bunicul povestea din armată

miercurea era zi de …

poteca spre râu mușcă întunericul

prin iarba limpede…

* alta variantă la pe degete

* o varianta la poemul anterior pe degete

la cârciuma lui gore

dinel trașcă umplea …