vrând nevrând

zilele devin şine de cale ferată

pe care se târăsc viermi de mătase

proaspăt decupaţi din palmele tale

îmbrăţişează prin gări pustii

suflete prea strâmte să încapă în trupuri de metal

şi mor odată cu atingerea

cafeaua băută pe jumate

îmi aminteşte de nopţile cu insomnii acute

în care liniştea îmi înţepa inima

ca-ntr-un ritual voodoo

nu murea nimeni

doar bătăile se opreau…

oamenii îşi cioplesc chipul în stele

în stânci

în sufletul dumnezeilor ascunşi

fiecare se-nchină la idolii lui

oglinzi suspendate-n eter

reflectă frumuseţea căderii în păcat

comete gemene se-ngroapă de vii în cratere diferite

acelaşi cimitir universal

suntem plimbaţi în lesă

de spiritele morţilor

daţi dispăruţi din vieţile noastre

în trecut

în viitor

nicicând în…

iubesc oraşul dintre buzele tale

construit din cuvinte încrucişate cu săruturi

joc şotron pe străzile lui

iubirea ta e o eclipsă de soare la răsărit

o noapte prelungită în zaţul norilor

în patul meu te aşezi

ca un hoţ fără trup

mă înfăşori în tentacule

ca-ntr-un fular călduros

în cea mai viscolită zi din calendar

mă faci să te iubesc pentru a mia oară

când devii prea invizibilă să te pot uita

iubesc oraşul acesta

muşc…

spargi parola minţii

te instalezi ca un virus de care nu pot scăpa

oricât îmi scanez trupul cu alte femei

înfloreşti în braţele mele ca un mucigai nobil

frumoasă şi destul de vie să-mi fii

când te-am întâlnit

îţi spălai sânii de gura pruncilor nenăscuţi

în atelierul de tortură

păsări negre îţi sculptau forma în aluatul nedospit al cărnii

şi-acum mă întreb

"câţi megapixeli avea iubirea

în prima fotografie?"…

şoareci 

peste tot şoareci 

rod unghiile basoreliefului din perete 

litere din necrolog 

nume după nume dispar 

zidurile respiră prin oameni 

polen din florile răului 

când facem dragoste cu muzele 

stamine ale diavolului ne cresc în trupuri 

tumori de smoală

ne tratăm uneori în casa timpului 

terapie prin nemişcare 

amorţiţi dar readuşi la viaţă 

ne minţim din nou

după ani de existenţă în trupuri străine 

sufletele se…

îţi aminteşti fluturii negrii

care poposeau pe umărul zăpezii

în doliu după zborul reginei ?

se topesc pe culme

absorbiţi de magnetul norilor

depărtarea cu iz de putregai

îmi dă fiori

timpul captiv în ceas de lemn

se zbate ca ochiul de mort al eclipsei totale de cer

apus de oameni

de îngeri

de tot

apocalipsa iubirii într-un decor mut

şindrila caselor se acoperă de zgura tăcerii

la porţi se opreşte un străin

cu…