De unde vin cuvintele

din pomii ascultători cu inele de logodnă

pe care i-am admirat într-o primăvară timpurie

cu o foame de flori

şi desenam ramurile laterale

nevăzute de trecătorii pământeni

iubeam frunza care îndrăznea

să se trezească pentru fiecare zi

cinteza din decor cânta

imnul singurătăţii

copacii s-au unit cu dealul

un lanţ verde contra timp

ştiu că visele mele se întorc

într-o iarnă…

Bătrâna cu bastonul e universul centrului

păşeşte greoi, şchiopătând tenace

repetă aceleaşi figuri în fiecare zi şi după-masă

până la colţ şi înapoi, până la colţ şi înapoi

Trotuarul e un câmp de luptă

în spate-i moartea, în faţă vitrina vieţii

trece peste borduri şi limite

îşi numără catrinţele, şurţul deasupra

mai bine pe loc decât să facă un pas înapoi

Pauza de respiraţie îi aduce în faţă pruni, meri…

În camera mea se aud şoapte de tulpini şi cuvinte de imbold

se percep culori în mişcare

nimic nu se vinde dar nimic nu se dă gratis

floarea-soarelui, o ştim cu toţii

e fidelă soarelui, îl urmăreşte cât trăieşte

pe mine mă urmăresc visele zi şi noapte

iar dacă le ascult, mă răvăşesc

în camera mea sună muzica Şostakovici din întâmplare

şi mă face să caut o ieşire pe…

măsoară-mă în caruseluri

melci

şi cuvinte

învârteşte-mă

şi uită măsurile