Mă trezesc cu noaptea-n cap

Când am resuscitat zăpada

iubito era iarnă era vânt

din cerneală am scos spada

și-am înfipt-o în cuvânt

Iubito era iarnă era vânt

dar pe cap aveam o căciulă

timpul trecea înghețând

numai clipa în tăcere urlă 

Dar pe cap aveam o căciulă

din cerneală am scos spada

dar amintirea parcă-i nulă

totuși  am resuscitat zăpada

Iubito era iarnă era vînt

versul trecea…

La

sfârșitul

acestui

poem

te

va

trezi

muzica

florii

de

cireș

iubito

Costel Zăgan, VARA DIN SUFLET (ANTOLOGIE), 2023

Patul meu este durerea

mă-nvelește doar necazul

grijile mi-au luat puterea

lacrimile nu-s cât obrazul

Mă-nvelește doar necazul

dar unde-i îngerul de pază

ca să-mi schimbe macazul

mereu…

Doar c-o vioară și c-un flaut

mă-ndepărtez ca să te caut

doar din haiku ca de pe tron

și-n noaptea asta voi fi domn

nu zic nimic și nici nu scriu

te-aș mângâia și din sicriu

și dincolo zău de mormânt

m-aș coborî doar să te…

Îmi agravez nașterea puțin câte puțin

Costel Zăgan, Universuri paralele

O eclipsă de soare ai pe șoldul stâng iubito

mai implor tristețea să nu râdă de mine

cu ochii scoși liniștea rătăcește prin sânge

mormintele fac streap-tease în cimitir totul e bine

Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară

abia mai respir(i) în abisul…

Sub talpa Ta e și crucea mea Doamne

Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers

Ca orice utopie citadela binelui absolut

are toate porțile ferecate

pe câmpul de luptă din jur te (z)bați cu tine însuți

pe viață sau pe moarte nu mai contează

umbra aproapelui sau discreția îngerului de pază

sunt tolerate în cușca fiecărui individ

castrată…

 poet secetă

picături de ploaie

în călimară

Costel Zăgan, POEME PE O FRUNZĂ, Editura Art Creativ, 2016

Ca pe-o glugă de coceni

desfacă-i de Cotroceni

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Și Bacovia mi-a vizitat satul

după un meci de fotbal

copiii erau uzi leoarcă

de emoție și bucurie

campionii râd și plâng

în același timp

Dumnezeu surâdea mulțumit

vedea și El

cum dușmanii…

Kilometrul dacă-i antic

nu mai este kilometru

când la poezie-s paznic

n-oi fi Pavel n-oi fi Petru

Nu mai este kilometrul

care-a fost totuși odată

pălăria mea cu fetru

pare steaua…

Scriu cu buldozerul

în cariera unor inimi de piatră

scriu cu tancul istoriei

pe câmpul minat al condiției umane

scriu cu ultimul albatros

slava nemărginită a lui Dumnezeu

scriu cu sufletul

în…

Că valul urcă și coboară

marea este și nu este

de-aș fi piatră de moară

să macin ca o poveste

Marea este și nu este

respir prin gura mării

făr-a prinde de veste

ești aici în capul…

Îmi furi dragostea zi de zi

indiferență pagubă-n ciuperci

ba c-o fi ba c-o păți

te lauzi urâto dar nu mai treci

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Cică asta-i norma cotidiană a poetului

firmamentul

ori

după caz

stratul cu sârmă ghimpată

de la piept

mugur de fier lângă mugur de fier

steaua cea mai pitică

lângă…

Draga mea mare albastră

draga mea cu valuri negre

cer măiastru tu măiastră

colorând zile incerte 

Draga mea cu valuri negre

draga mea cu val în dungi

pescăruși pe valuri fierte

cu mâna la…