Nici bine ochii n-am deschis

singurătatea mă izbeşte-n faţă

şi-abia ieşit din paradis

o altă amintire mă răsfaţă

Singurătatea mă izbeşte-n faţă

nimic cu nimeni se-ntâlneşte

mă nasc în fiecare dimineaţă

cum apa domnilor din peşte

Nimic cu nimeni se-ntâlneşte

şi zău abia ieşit din paradis

văd că nimic nu-i omeneşte

deşi nici ochii n-am deschis

Singurătatea mă izbeşte-n faţă

că numai ea vai mă dezvaţă

Costel Zăgan,…

Nici bine uşa n-am deschis
singurătatea m-a izbit în faţă
şi-abia scăpat de paradis
pe fugă am trecut prin viaţă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Doamnelor şi domnilor nu vă supăraţi Sunt
cobaiul de serviciu al comediei umane Am
mâinile legate de instinctul supravieţuirii în
doi Zâmbiţi nu servesc mai multe femei nici
la pachet Ard de unul singur şi-n doi Cu toa
te că fumul rugurilor vecine îmi invadează
dis-de-dimineaţa ograda vieţii
Doamne
nu te supăra
că-n fiecare noapte rugul dragostei mele
iar îţi orbeşte îngerii

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Copii eram noi amândoi
Dumnezeu şi cu mine
să-mpartă lumea azi la doi
nici Lui nu-i mai convine

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Stop trecutului stop prezentului
stop viitorului Stop tuturor pro
numelor personale şi mai ales
impersonale Ce se scoală de
dimineaţă s-ar putea să ajungă
în cazul acuzativ Însă nimeni nu
îndrăzneşte să viseze prezentul
nostru cel de toate zilele şi mai
cu seamă cel de toate nopţile Eu
nu sunt tu nu eşti el sau ea nu este
Prin urmare toţi suntem de gaşcă
Nu-i aşa Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Sub nucul amintirii noastre
femeie am găsit doar astre

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Doamne ce ghinion mişto
sunt român n-am încotro

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Mă enervează iarăşi lumea

deşi o iubesc ca-n prima zi

când ura va atinge culmea

atunci de ce-aş mai înflori

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Suferinţă fii de treabă
primăvara a venit
ia colea un fir de iarbă
un poem fără sfârşit

Primăvara a venit
hai să înflorim în doi
dincolo de infinit
să dăm timpul înapoi

Hai să înflorim în doi
ia colea un fir de iarbă
soarele parcă-i un sloi
suferinţă fii de treabă

Primăvara a venit
pe muchie de cuţit

Costel Zăgan, CEZEISME II

ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI : ŞI COSTEL ZĂGAN

CELE 1001 DE NOPŢI ALE CUVÂNTULUI

Sudoare îngerească

ţi-a curs în călimară

poţi scrie-acum poete

şi poate n-o să doară

Mai cumpăneşti tăcerea

A FI SAU A NU FI

şi iată în cuvinte

se crapă-ncet de zi

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române

iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul

viaţa trece numai visul tău rămâne

îl păstrez în…

Pâlpâie lampa tăcerii
cu fitilul rău scurtat
au venit iarăşi hingherii
însă câinii n-au lătrat

Cu fitilul rău scurtat
gata sunt să explodez
ca să fiu din nou bărbat
înfloreşte-un tei ce crezi

Gata sunt să explodez
au venit iarăşi hingherii
ca să latre chiar în miez
pâlpâie lampa tăcerii

Cu fitilul rău scurtat
între şoaptă şi lătrat

Costel Zăgan, Cezeisme II

Eşti o corabie frumoaso cu toate fustele sus Şi

vântul îmi trânteşte un strat de ghiocei

taman pe autostrada Bucureşti-Mosco

va şi retur Pentru că nici eu nu m-am

pus niciodată rău cu vecinii Indiferent

de etnie interese publice sau găini tre

cute ilegal pe sub gard Şi-atunci de ce

firmamentul lăsat brusc la vatră Să-mi

orbească personalitatea mea de paysan

sadea Mamă oriunde te-ai afla Ai ultimul

cuvânt

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ…

Buzele

mele
vei
deschide

Melancolie

Şi
gura mea
va
vesti
lauda
ta

În numele
tău
voi arde

În
toate
cuvintele
limbii române

Căci
nu
doar
focul trece

Şi
nu
doar
cenuşa
rămâne

Costel Zăgan, Poeme de-aprins focul

Ce fără margini încântare

ce cântec fără de-nceput
ce taină revărsată-n mare
femeia porneşte c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput
femeia-ncepe cu sfârşitul
dar niciodată n-am s-o uit
femeia-i pâinea şi cuţitul

Femeia-ncepe cu sfârşitul
ce taină revărsată-n mare
cu răsăritul şi-asfinţitul
e cea mai pură întâmplare

Ce cântec fără de-nceput
ce rai de unde-ai re-născut

Costel Zăgan, CEZEISME II

Şi obişnuinţa îţi poate deforma
destinul Fie că-l ai sau nu la tine
Eşti un fel de tablou amator de
cuvinte Bărbat şi poet de marcă
Prima zi este o adevărată poezie
Restu-s vorbe de clacă Destin
apărut din senin pe cer Taina ta
ai văzut-o şi-a doua oară Cred
că rezistă şi la următoarele reve
deri O simplă pagină peticită
cu versuri

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Lacrimă gata să zboare
din ochiul lui Dumnezeu
România-i taina care
vindecă poporul meu

Din ochiul lui Dumnezeu
coboară iată cuvântul
şi de-aceea poate eu
întrerup ziua cu gândul

Coboară iată cuvântul
România-i taina care
nu tace vecii de-a rândul
lacrimă gata să zboare

Din ochiul lui Dumnezeu
taman în cuvântul meu

Costel Zăgan, CEZEISME II

Pa iubire îţi mai zic
dar nu ţi-am făcut nimic
însă tu m-ai vrut al tău
şi m-ai aruncat în hău

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN