Încă mai putem

Încă mai e timp
încă mai avem
încă mai putem
nu se ştie cât

Încă mai visăm
încă mai iubim
încă mai trăim
nu se ştie cât

Încă avem aer
încă nu ne doare
încă este soare
nu se ştie cât

E un lux să scrii
versuri şi trăiri,
dacă poţi să fi
încă... un poet.

Primii fulgi



E nuntă-n cer, confeti cad,

suflete împărtăşesc în mod

egal bucuria.

Simfonii cu doruri de trăiri

valsează în ninsoare suavă

de caişi.

Aripi de fluturi, petale de

crin, în ritualuri de descânt

formează galaxii unde creez

punţi spre lumea de vis.

Dorinţă de infinit:

izbândă asupra nimicului

naşte zboruri spre nicăieri,

ca o poezie.

Mă apasă minute ninse fără

surâsuri şi…

Sfârşit de sărbători

Strânge-mă-n braţe, iubito,

să nu văd sărbători cînd trec,

brazi fără beteală şi globuri

în colţuri de curţi, în ger.

Ascunde vederea cu moşul,

magia lui a trecut,

fără el este mai săracă

zăpada

şi frigul mă pătrunde acum

Mai lasă-mi visul, iubito,

când stele sclipeau fără cer,

iar eu, copil, aşteptam

cadouri să cadă din el.

Pentru o clipă am fost toţi la…

Ard în mine lacrimi acide

în genuni spiritu-mi frâng

văzând speranţa

când înfruntă fatalitatea

prin subiecte de rând

Răscrucea-n cruce

transformăm cândva

absolut singuri, unici,

sperând să revenim înapoi îngeri,

sortiţi reluării ciclului pierdut.

Noian de iluzii, speranţe, dorințe:

în noi  crucea Golgotei arde;

în…

Să nu vorbim în dimineaţa asta,

miros amintirile şi se-aud şoapte,

deschide mai bine fereastra

să intre parfumul copilăriei noastre

Timpul să-l simt fără măsură

speranţele întregi nu pe bucăţi,

mirosul de fân din poiana străbună,

strigătul mamei, să îl aud întreg

Albastrul lacului din copilărie,

gustul cireşelor luate pe ascuns,

fluturii pe care-i alergam fără griji

sub soarele şi printre florile de pe…

La porţile ce se deschid coroane-au înflorit

udate de doruri adânci şi lacrimi  târzii.

Un înger din tabloul lui priveşte îndurerat

chipu-i schimonosit şi alb, din lemnul crud de fag.

Poarta din cer aş vrea să-nchid, tabloul l-aş sfărâma

cu-alai de semeni şi de popi, parcă l-aş învia

Doamne, de exişti acum, ia-i spiritul la tine

nu-l lăsa singur şi pierdut între brad şi…

Trântesc piciorul greu,
Pământul parcă  geme
şi simte dorul meu
în patima ce fierbe.
Netrăiri aprinse
dansând în răscruce,
muzica mă frânge
în bucăţi mărunte.
Într-o lumină albă
doi ochi mă pot răpune
dansând lipiţi de mine
în valuri de căldură.
O nebunie parcă,
un tremur mă apucă;
văd ochii tăi,
 înţelegând din umbră.

Sufletul arde în prăpăstii adânci

doar râuri de lacrimi îl sting,

trecând prin ferestre ce chipu-i ascund

se transformă-n cristale plângând

Chipul fecioarei în ferestre îl văd,

după vitralii sunt chipuri de sfinţi

plângînd odată cu lacrimile lui

când din iubire se scurg.

Limpede, sclipind ca apa de munte

în reflexe albastre de zăpadă pură,

explozii interne cu ploaie de stele

se varsă în lacrima crudă.

Diamantele dorurilor…

Închid ochii și văd marea verde

cu valuri care în depărtare pier

o scară uriașă în ceața se pierde

cu trepte urcând până la cer

Aud clopote parcă din ceruri venind

unde calugarii sunt deja niște sfinți

ecoul se stinge între brazi plângând 

văd schitul agățat între creste în munți

Miroase a rășină risipită prin brazi

pe scoarță văd chipuri de sfinți

stâna miroase a brânza de azi

în plansul mieilor damnați și…

Cad stele în marea de speranțe

se văd sclipiri în apa de cleștar,

la țărmul neștiut se varsă toate,

plutim visând pe valul secular.

În noaptea neființei noastre

vrem stele cu sclipiri de jar,

iubiri plutind ca niște astre,

genuni în timpul fără de hotar.

Ochi mari divini să lumineze

drumul spiritului în astral,

să aibă aripi care să urmeze…

Actor în teatrul existenței

își apară cortina și decorul, 

complexul joc al permanenței

confundă cu costumul rolul

În traiul bun stă geniul lui,

teatrul cât e de mare,

câți figuranți în jurul lui

îi pot sta la picioare

Vezi măști mereu pe alte chipuri

jucând spectacolul avar,

actorul bun se pierde-n doruri

în neajuns și gust amar…

Pălării și voaluri în parc cu castani

viori cântând valsuri suave

univers de speranțe și vis peste ani 

în trăsura cu roți firave

Haine vechi atârnă pe trupuri

miros de postav și matase brodată

parfum de tango și jobenuri

candelabre în sala ornată

Universuri sociale restrânse

evinimente cu speranțe trecute

amintiri…

Un urlet se aude noaptea

țipăt de pasăre rănită

lupi ce aleargă prada

în pusta tot mai răscolită

Spirit sfîșietor de tandru

fugind de soarta harazită

caută sub cer albastru

o viața sigură dar tristă.

Poartă cu el visul iubirii

și munții dragi cu ape dulci

luptând cu focul amintirii

în versuri și cuvinte adânci…