Se-anunță

vânt din vest, și vreme rea

iar dinspre tine crâncene tăceri,

se va așterne

peste toate, grea perdea de nea -

vor fi năpăstuiți

plecând spre nicăieri,

și-n gări

vor poposi doar trenuri obosite

de drumul greu făcut prin cel din urmă ger -

în noi,

de ce a nins atât de mult, iubite

și-am înghețat fără să pot să-ți cer

să mă primești

din când în când în lumea ta?!

Nu-ți fac…

De poți, mă iartă, știu că azi îți sunt, de toate, prea departe

Și-n fiecare zi a ta am pus bucăți de neagră noapte

Stele-am zăvorât într-un adânc de-nvolburată neuitare

Să n-ai de unde să alegi o stea de-a pururi călătoare.

Și-mi iartă fiecare rest firav de vie amintire

Ce mi-a rămas de-atunci, demult, când între noi era iubire

Îl port și-l…

Prin care parc, călcând zăpezi  neîncepute

Ascunzi privirea mea rămasă-n tine-aprinsă,

Și-n care zări cu ochii minții doar văzute

Mai cauți pâlpâiri dintr-o iubire stinsă?

Și unde-ascunzi tăceri de vorba mea rănite? 

Și pașii unde ți se-opresc, prin iarna grea?

Trăiri de ieri zvâcnesc de dor ademenite,

Dar între  noi se-nalță doar troienele de nea...

O recunoști? E-aceeași bancă-nzăpezită,

Ningea și-atunci, un joc…

A mai trecut un an, 

 un altul care prea devreme s-a desprins

 lăsându-și urmele prin albul necuprins,

 și clipele prin bucățele mici de veșnicie,

 fără să știm cum am fi vrut să fie...

 A mai trecut un an, 

 cu bune împletite printre multe rele,

 cu tine doar prin gândurile mele,

 cu noi drumeți stingheri prin altă…