în ochii bolnavi de uimire

ai dimineţii

s-a rătăcit vestea că

infinitul nu s-a inventat încă

de atâta clintire

somnul zeilor s-a transformat în atingeri

în vârful fiecărui deget

le-au mai crescut încă cinci degete

nu trântiţi uşa destinului

pentru a trăi îndoiala până la dospire

trebuie să îmblânziţi acele târziuri

aflate la capătul fiecărui lucru

de când

copacii au învăţat să zboare

viaţa se măsoară în…

dimineaţa

îşi schimbă brusc direcţia

somn de ape

nu ne mai împodobeşte decât pârgurile

din care cândva se înălţau semne

deşi ne-am născut odată cu focul

săvârşirile ne-au rămas fără prezent

setea lor vorbeşte de anotimpurile

când muream de trei ori pe zi

aşteptarea e o binecuvântare tristă

ca o scară

care nici nu urcă nici nu coboară

chemările se dilată

până nu mai pot evada din guri

cu privirile arse de…

o dimineaţă din altă poveste

e gata să ne strige

însetarea ei

ne face să ne simţim contemporani

cu gândurile ce nu s-au născut încă

sângele martor sângele călăuză

nu ne e destul de sus

eu va trebui

să îţi învălui în continuare păcatul

în păcatul meu ca într-o iarbă de leac

suntem zidiţi din cuvinte subţiri

două resorbiri întâmplătoare

în calea răsfrântă a ninsorilor

îţi mai aminteşti când…

nu ne putem iubi

stând spate în spate

dimineţile noastre

abia îşi mai cară numele

trupurile noastre trec unul prin celălalt

fără să se atingă

nu ne-am mai vorbit

preţ de câteva răzgândiri

împreună să putem înţelege

cât de mult poate să însemne o şoaptă

dragostea trage din ce în ce mai greu

vagoanele cu erori

duratele ei seamănă cu distanţa

dintre prima literă a primului cuvânt de iubire

şi o culoare ce nu s-a născut…