Miasme noi de rătăciri târzii,

În noaptea cu decepții sidefii...

Vânând himere sub dărâmături,

Mai uit de mine, printre picături.

Mai trec pe drumul unde mă dezleg

De-un timp rebel, hapsânul sacrileg,

Ce-mi fură clipe de mărgăritar,

Ca un venetic autoritar.

Mai rabd tăceri menite să le…

Până mai ieri, cu zâmbetu-i amarnic,

O soartă tristă-n palme m-a ținut,

Eu i-am gustat, ca un fidel paharnic,

Fărâme de-ntuneric, ce-au durut.

Am aclamat profund nefericirea,

Știind că-i un spectacol degradat,

Și mi-am mutat în vise amăgirea

Din Raiul cu Infernul cununat.

Pe când credeam că voi avea scăpare,

De sub nămeții de tăciuni aprinși,

Brusc s-a ivit un uragan în zare,

Care-a dat viață…

Plouă peste lume cu adânci suspine,

Iar speranța nouă tinde spre ocult,

Așteptăm o rază care să ne-aline,

Retrezind zglobie-al fericirii cult.

Îngerii de ceară nu ne mai ascultă,

Rugăciuni febrile tremură în van,

Copleșiți de reguli și mâhnire multă,

Aruncăm credința peste paravan.

Suflete de gheață, ca-ntr-o bibliotecă,

Zeci de pagini goale lin își răsfoiesc,

Ofilita soartă-și plimbă pe…

Caravana îndoielii trece cu-ai ei bidivii,

Printre gândurile mele cu aromă de stafii.

Amintiri înfiorate mă cuprind ca într-un ștreang,

Le resping, dar se revarsă peste mine, bumerang.

Cruda moarte-mi dă târcoale cu-al ei rânjet de grifon,

Eu o rog acut să plece, construindu-mi bastion

Împotriva prăbușirii. Dar nu pot să o previn

Și alunec înspre hăuri, protestând cu un suspin.

M-aliez iar cu lumina,…

Dac-ai fi bărbatul nopților târzii,

Clipele febrile nu mi-ai pângări,

De la scopul vieții nu ai absenta,

Iar orgoliul rece ți s-ar revoca.

Ți-ai aduce-aminte că există „noi”,

Ne-am spăla în rouă, nu doar în noroi,

Focul pasiunii nu s-ar risipi,

Ițe de-ntuneric n-am mai plămădi.

De minciuni rebele n-ai face abuz,

N-ai lupta cu cețuri aspru și confuz,

Poarta spre iubire nu ți s-ar bloca,

Gustul…

Am gustat nefericirea, ca pe mărul vinovat

Otrăvit de vrăjitoarea deghizată, din palat,

Și-am simțit otrava-i dulce, ca pe-un elixir de preț

Care potolește setea unui ostenit drumeț.

Dar, pe loc, gustoasa fructă, prefăcută în amar,

S-a înfipt, precum harponul, drept în gândul meu hoinar.

Am simțit, brusc, carapacea de constrângeri peste tot

Și m-am pregătit în marea de iluzii să înot.

De-am putea, și la durere, să…

În anotimpul rece al uitării

S-au strâns atâtea toamne-n mintea mea,

Că primăvara tristă adormea,

În brațele genunii disperării.

Am evadat din visuri de rutină,

Pierzându-mă pe coama unui gând,

Dar m-am trezit posacă, așteptând

Iluzia ce iar avea să vină.

Și, tremurând sub norii rațiunii,

Mi-am împletit din raze vajnic scut,

Gândindu-mă la tot ce am pierdut

În zbaterea sălbatică-a furtunii.

Se luptă gânduri în ambuteiaj,

Înveșmântate-n straie lungi de doliu,

Și intră amintirile-n sevraj,

Alunecând sub palidul lințoliu.

O grindină se-abate-n ropot surd

Pe-acoperișul vechi, uitat de lume –

E-o temniță unde m-ascund, absurd,

Sperând să scap de-ale tristeții brume.

Am acostat la țărmuri de dureri,

Des aclamând și soare, și furtună.

Pe valurile-nalte până ieri,

Am așteptat, absentă, vremea…

Mă-mbracă-un soare fără raze

Și o furtună fără nori,

Mă simt un ultim kamikaze,

Căzut, azi, pe un câmp de flori.

Mi-e cerul un dușman de moarte,

Iar marea, leagănul divin.

Aud, prin istovite șoapte,

Și râsul ei acvamarin.

De când iubirea mă amână,

Pierdută-ntr-un decor târziu,

Dansez, cu clipele de mână,

Sub un amurg cărămiziu.

Înmănunchez, și nopți, și vise –

Sublim tablou…

Pe gura ta - un fagure de miere,

Depus-am, castă, primul meu sărut,

Și-am dezmierdat, cu încă-o mângâiere,

Privirea ta de ostenit recrut.

Ne-a obosit iubirea, ce spectacol!

N-aș fi crezut că limpezi dimineți

Fost-au împinse de un trist oracol

Spre reci apusuri stinse sub nămeți.

Erai bărbatul nopților cu lună,

În zboru-mi falnic către orizont.

Azi, răscolită de a ta furtună,

Adun regrete în al…

Mă-mbăt cu lacrimile tale –

Neprețuitul elixir,

Pe ale inimii petale,

Păstra-le-voi ca suvenir.

Alung tristețea ce te-ncearcă

Cu-al meu sărut – un gest suprem.

Plutind pe-a răfuielii barcă,

Voisem timpul să-ți blestem.

Când buruiana îndoielii

Crescut-a falnică-ntre noi,

Săgeata iute-a plictiselii

S-a strecurat ca un moroi.

Neliniștile, în fiorduri,

Pătruns-au din al meu…

Din cenușă-au înflorit speranțe.

Le-am udat cu stropii de argint,

Izvorâți din clipe ce nu mint,

În iubirea fără de restanțe.

M-am retras cu timpul la șuetă,

Încetând comerțul prohibit

Cu iluzii-aflate-n deficit,

În plăpânda sorții piruetă.

Azi mai țin în palme nori de vise,

Dar remarc, pe-al vieții portativ,

Câte-o notă sună incisiv,

E-un concert cu ușile închise!

E nefiresc de liniște în noi,

Chiar dacă universu-ar vrea să strige,

Cu ploaia lui de raze, care frige,

Cuvinte reci se-adună-n mușuroi.

E nefiresc să fim ca doi străini:

Eu, la un pol de tristă-nsingurare,

Tu, răsăritul sobru, ce mă doare,

Un paradox de roze-ntre ciulini.

Se sparg intens tăceri de catifea,

Oftează cu-al lor glas rănite gânduri,

Făcând să plângă și aceste rânduri,

Pe foaia de sub…

Pășesc suavă prin tăcerea ta,

Ca-ntr-un apus de palide cuvinte,

Și mă-nfășor în fulgii moi de nea,

Precum lumina-n raza ei fierbinte.

Descopăr că, în timpul infinit,

A-mbătrânit și iarna asta rece.

Prin riduri noi, pe-un cer nedefinit,

Un soare zgribulit abia mai trece.

A-ncremenit un vis în ochii tăi –

Speranța pentru noi și pentru mâine.

Se-mbracă seara-n glas de…

Un râu de foc e-n al meu sânge,

Ce clocotește fără glas,

Dar mâine-și va lua bun rămas

De la iubirea care-l frânge.

În al tău sânge e tăcere.

Mi-e dor de umbra unui gând

Și de-o cascadă spumegând,

Într-o secundă de plăcere!

Se-așterne noaptea peste clipe.

În tine bate-un crivăț sec,

Prin mine ierni grăbite trec,

Se-adună lacrimi în recife.

Dar orice-ar fi, n-am să mă…

Te-ai furișat în al meu suflet,

Țesându-mi vise fără chip,

Ca un hoinar, într-o plimbare

Printre castele de nisip.

Și îngropat în amintire,

Ca un copac în tainic lut,

Ți-ai croit drum, cu ramuri fine,

Înspre amorul absolut.

Dar tot așa, tiptil, o umbră,

Vânt rece, rătăcit în spini,

Te-a prins de mână depărtarea,

Te-a risipit printre ciulini.

E gol în mine și mi-e frică

De…

Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petale

Din florile iubirii, depuse-n palma mea,

Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale,

Proptită-n blânde raze de la o mică stea.

M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise,

Escaladând reci creste de munți întunecați,

Și ajungând la ușa plăcerilor promise,

Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați.

Am încercat să caut tunelul spre lumină,

Dar m-am lovit de zidul…

Aș vrea să fiu un colț de lună,

Privind nostalgic spre pământ,

Aș ruga soarele s-apună,

Semnând, cu cerul, legământ,

Sau poate-aș vrea să fiu lumină

Țesută-n razele de foc,

Să alung ceața cea haină,

Prin clipe-albastre să-mi fac loc.

Aș vrea să fiu un bob de rouă,

Petale gingașe s-alint,

Să mă-nsoțesc, atunci când plouă,

Cu stropii firavi de argint...

Dar mai presus de…

Vălul rațiunii mă-nfășoară iară...

Unde-i romantismul, cu al său alai?

Mi-amintesc, prin lacrimi, de ultima seară,

Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai.

Stele risipite se jucau, vioaie,

Cu lumina blândă, clipocind discret.

Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie,

De sub abanoșii îmbrăcați cochet.

Licurici sălbatici se prindeau în horă,

Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi.

Dansul lor frenetic părea că…

E toamna frunzelor ce mor,

Răpuse de vântul schimbării

Și de-agonia așteptării

După nostalgicul decor.

Se pierd în ceață amintiri,

Ca dintr-o lume de poveste,

Ce-a fost cândva și nu mai este,

Din triste,-apusele iubiri…

E toamna sufletelor reci,

Plângând după o-mbrățișare,

Într-o nestinsă căutare

A unei patimi vii în veci.

Cad sprinteni…