Azi nu mai sorb din veșteda fântână

Cu umbre vii și existențe mate,

Ci sap în mine după nestemate,

Plivesc de scame soarta cea păgână.

Azi nu mai stau pe margine de gânduri,

Sub felinare mute de-așteptare,

Ci, hăcuind himerele avare,

Reasamblez lumina pe sub scânduri.

Azi nu mai storc regrete din crevase,

Nici versuri noi din slove însetate,

M-adap cu ploi chiar și-n pustietate,

Extrag din ceruri…

E toamnă în lacrimi și-n rouă,

În frunze ce zac pe trotuare,

Se pitulă vântul prin scuare,

În noi amintirile plouă.

Se-mparte trecutul în două,

Cu vise de-acum voluptuare,

E toamnă în lacrimi și-n rouă,

În frunze ce zac pe trotuare.

Trec anii în haina cea nouă,

Iubirea se țese-n reluare;

Pășind pe candoarea ce moare,

Ni-s tălpile răni amândouă.

E toamnă în lacrimi și-n…

În suflet, florile ce tac,

Chiar fără glas, parcă suspină,

Prinzând în carne rădăcină,

Transcend al inimii iatac.

Se-mbracă liniștea în frac,

Singurătatea e regină,

În suflet, florile ce tac,

Chiar fără glas, parcă suspină.

Cu zâmbet cât un vârf de ac

Și mlădiere de felină,

Răsfiră mantia lor fină,

Peste trecutul meu opac.

În suflet, florile ce tac...

Pe prispa verilor de foc,

Am zăbovit cu nonșalanță –

Indispensabilă vacanță

După plonjonul în amoc.

Mi-am pus din raze cozoroc,

Uzând de-a soarelui restanță,

Pe prispa verilor de foc,

Am zăbovit cu nonșalanță.

Avut-am lacăt la noroc,

Stăteam cu norii în balanță,

Secătuindu-i de substanță,

Strângeam himere-n poloboc.

Pe prispa verilor de foc...