În zbor îmi înflorește poezia,

Sfidând elucubrații siropoase,

Mă roade, șerpuită, pân` la oase,

Îmi dă răgaz să-mi gust „anomalia”.

Lumina-i printr-o geană îmi respiră,

Aștern silabe ca într-o vitrină,

Acord simțirea-mi adolescentină

La noul trend, vibrând pe vechea liră.

Creez cu-al meu „păcat” mezalianță,

În doi, singurătatea-i „mai” completă;

Nu e, din fericire, vreo rețetă,

Să-mi vindece…

Sub fantasme înflorite într-un falnic univers,

Am țesut, din nestemate, o atavică Lactee,

Cu apusuri erodate de un astru nou, imers –

Un șirag de lampioane pe-o cromatică alee.

Printre ploi înmiresmate, am plantat vechi rugăciuni,

Le-am hrănit cu aforisme recoltate dintre file,

Între visele-mi de humă-mpovărate de tăciuni,

Ridicat-am o cetate din cerințe infantile.

(Când tăcerea ți-e prinosul pentru zei…

Suntem doi acrobați din fulgi de stele,

Înlănțuiți pe rugul din cuvânt,

Am slobozit o iarnă din atele,

Cu primăvara facem legământ.

Am renăscut cu tine în artere,

Mi-e versu-n pârg sub soarele de mai,

Rănite ploi pe vaste emisfere

S-au risipit. Ni-e visul noul strai...

Reînflorim în tril de ciocârlie,

Prin fantezii cu iz de liliac,

Am retezat din raze o felie

Și-am încropit la univers…

Dezmățul ploilor de jad

În ceața minții, subterană,

Reduce porția de prană,

Deschide-accesul către iad.

Sperând la ultimul jihad,

Înțepenim în vreo asană –

Dezmățul ploilor de jad

În ceața minții, subterană.

Când simțămintele ne cad,

Precum cuțitele în rană,

„Vânăm” Nirvana dintr-o strană,

Unde păcatele au „grad”.

Dezmățul ploilor de jad...

Prana =…

M-am săturat să-ncalec pe himere,

Cernând, prin aștri, noaptea peste gropi,

Și strepezită de avizii stropi,

Din neputință să îmi fac avere.

Când savurez legende cu ciclopi

Sau Eve prinse-n raiuri efemere,

La porțile simțirii austere,

Observ cum poți în visuri să te-ngropi.

Mai sper s-acced iubirea fără cheie

Din inimi-sloi, pe vastul galantar

Al clipelor ce m-au zidit femeie –

Un suflet…