Te-am aflat

în tăcerea crinilor

din adâncul unde-mi arunc măştile

dincolo de gânduri

încovoiate de cuvinte

creşte luminarea acceptării

sau poate o altă ipoteză

a  iluziilor

Te-am căutat

pustiită de mine…

există o parte din mine

închipuire a ceea ce sunt

vis şi păzitor de vise

amestec de îndoială şi credinţă

spin negru înfipt

în împietrite retine de sfincşi

  ipoteze ale secretelor

într-o zi

am să-mi adun ultimele resturi…

înaintez sau stau

între două necuprinsuri

cu neputinţa de a mă contura

alunec înafară

într-un cineva

care rămâne mereu altcineva

pentru ce neliniştea sfâşâie sclipirea de a fi

înafara inimii e absenţa

neauzitul strigăt al mineralei tăceri

deconcertantă eternă transformare

cândva peste mine vor cădea norii

întunericul altui început

şi pasărea albă, pasărea pasăre suflet

oare o să…

dimineaţa muşcă arborii

din faţa ferestrei

îşi amplifică languroasă cântările

te privesc

cu degetele, îţi conturez surâsul

prins într-o rază

tu eşti încă departe

în adâncul de somn şi vise…

cuvintele răscolesc

fosforescenta cenuşă

a unui timp ce a fost

săltare de aduceri aminte

de-o viaţă trăită în noi

şi niciodată afară

de ani şi ani ne construim blestemul

captivi pe două maluri de vis

peste care se aprinde…

M-am aşezat în umbra iubirii tale

cu sufletul însingurat şi gol

romanţă tristă cântată în falset

de măturătorul destinului.

În trupul bolnav de absenţa ta,

învăţ păsările cuvântului să zboare

într-un descântec.

Din ochii umbriti de aşteptare,

lupoaica albă mă bârfeşte.

I-aud râsul în speranţele rămase

pulbere de curcubeu prin trupul vlăguit.

Am să -mi fac din ele cârje,

să compensez dezechilibrul între dorinţă şi…

Rătăcesc între înserarea ta

si înserarea mea

cu tăcerile sprijinite de marginea înserării

înserarea creşte ca un râs amar

în trupul mai fragil decât iluziile

doar câteva speranţe

păsări albe mai stau speriate

în palmele înserării

şi-mi pare că suntem singuri

pe un ţărm unde…

Eşti aici

lângă inima îmbrăcată-n

amurguri

mereu aici

şi niciodată la îndemâna

braţelor mele

eşti aici

fără formă fără glas…

Şoaptă tristă, văl de pară,

Seara-ncet în trup coboară,

Tremur de iluzii frânte,

Plâns de păsări să mă cânte.

Pe sub aripi de furtună,

Timpul ţărâna-mi adună.

Obosit gândul se-apleacă,

Sfarmă clipa să nu treacă

Peste vis, peste hotar,

Steie chiar şi cu amar.

În veşmânt de neagră iarbă,

Să mă duc nu-mi este grabă,

Unde vântul nu m-ajunge

Şi nici luna nu m-o plânge.

Curgea-voi...…

V-am lăsat înrădăcinaţi în doruri

când am plecat

trup mirosind a primăvară

aţi rămas ochi prinşi

în obloanele casei

să coborâţi cu ea în pământ

să curgeţi sub un alt cer

azi tinereţea

nu mai este a mea…

Marmură neagră,

 cerul

învăluie pământul,

freamăt

sub talpa universului.

Când nimicul dezbracă tăceri,

răzvrătite chemări,

gândul se întinde dincolo

de glacial privire a lunii,

la ora în care

morţii îşi ridică nisipul,

nelinişti prelungite,

 sunet grav înfipt,

în abisul în care m-am instalat.

învolbură sorginţi necunoscute.

Prin atâtea…

La capăt de noapte

un albastru murdar

se răsuceşte fluid

înfiorare de reci chemări

între lumină şi întuneric

ţi-aud tristeţea

 neputinţa

să-ţi înfrângi

răscolirea furtunilor în adânc

lacrima aceea de înflorire

într-o tomnatică primăvară

desferecare de zbor să-ţi fie

sevă ultimului anotimp rămas

atinge-ţi gândul de inima mea

s-aprindem pe cer un zâmbet

până la cel…

 aromă de vise ofilite

 umezea ţărâna cu fiecare minciună

pe care ţi-o spuneam

tu să nu vezi împietrirea zborului

în absenţa braţelor tale

rămâneam cu o închipuire de aripi

mă temeam să nu ghiceşti

ceea ce este dincolo de zâmbet

să nu-ţi tulbur acel azi dureros

în care ne ascundeam rispirea reciproc

un  azi în care eu plecam cu tine

picătură cu picătură

fir cu fir

până când îngeri de…

Aici mătuirea clipelor coapte sfidează

pântecul nesătul al timpului

aici prin avatarele păcatului gemete

prinse-n neputinţa crudului extaz

aici vacarmul simţurilor trădează nimicnicia

frica atârnă pe cerul ochilor îndoliaţi

aici putrezesc îngâmfările deşarte nume

variaţiuni pe aceeaşi temă

a fost un om

aici nimeni cu nimeni se adună

să-şi îngroape tăcerile

îmbrăţişate în timpul ce zace

sub pleoapa pământului…

Cai în galop, gândurile

pasc ţărmurile îndoielii.

De aş putea să prind

o amăgire de certitudine

acolo unde clipeşte eternitatea.

Fiară îmblânzită

pe centura necuprinsului

să sfâşii ipotezele.

Nu-mi este dat să trec…

sunt aici, în roata de tors a lumii,

în umbra cuvintelor scrijelite

pe cerul întrebător al plecării mele,

căzut pe zvâcnetul fragil al ierbii

legănate deasupra amintirilor curtate de uitare.

Dacă mă întrebi unde locuiesc,

locuiesc aici, în lumina crepusculară a lumii,

cu refuzul de a trece poarta,

număr bătăile de clopot ale pământului,

încerc să fiu calmă,

să aştept în tăcere mântuirea ce vine

când voi fi îmbrăcată-n flori.

Dacă mă…

Ecoul paşilor se stinge

hohotind surd în tăcerea timpului meu

tu crezi c-am învăţat să mă accept

într-un acum imprecis

eu tac să nu-ţi tulbur amăgirea

ascult cum trupul îşi scutură frunzişul

lumina fumegând pe finister în seară

au mai rămas în noi himere

amiezile de vara

anemică ispită cu tinere dogori

rotindu-se cărunte

pe umerii prea slabi să poarte

rodul grădinilor încă necules

în sufletul inundat de ceaţă

şoimii îşi…

Mantia visului

învăluie gândul

Când Rigel îşi cerne

albastru descântul.

În briza tăcerii,

plutesc atâtea şoapte,

Tumultul vieţii poartă

risipite-n noapte.

Adâncul desprinde

umbre transparente,

Vălurind visări

în…