S-au mătuit ferestrele ştiute,

sufletul işi suie dorinţa către cer,

răsună rugi prin inimi obosite,

cutremură mirosuri, torentele de ieri.

cheama Domnul

cu sunet  bland,

prelins în trup de lut

s-aducă iar priveliştea pierdută

a…

Femeia cu suflet de metaforă

tu n-ai văzut-o niciodată;

ai căutat prin inima inundată de cuvinte

reflexele unor idealuri.

în mâinile ei înfloresc anotimpurile tale.



bărbatul cu suflet de fiorduri

tu nu l-ai văzut niciodată;

ţi-ai înfipt rădăcinile muguri

în locul coastei lipsă.

ce forme frumoase îmbracă iubirea în inima lui.



femeia cu suflet de flaut

tu n-ai văzut-o niciodată;

ţi-ai rezemat făptura de umbrele ei,

cu…

Te-am aşteptat

cu privirea prinsă-n începuturi

şi-o cupă cu vin roşu uitat între cuvinte.

la cumpăna dintre a fi şi a nu fi,

înfloreau umbrele iubirii

cu aripi tot mai străvezii.

Te-am aşteptat

cu ramuri înclinate spre apus

şi o ultimă floare  de…

Luna îşi poartă privirea

peste ochiul tăcerii,

indiferentă, îşi asumă

iluzoria lume a visului

făcând loc dorinţei.

 în ceasul aceasta,

cu aripa prinsă-n genele nopţii,

păsările focului s-au cuibărit în noi,

le simt chemarea-n umbra…

noaptea

când morţii îşi cern nisipul

între pământ şi lună

echilibru fragil

dintre simţuri şi spirit

dintre patimă şi înţelepciune

vânez păsările

 luminii

noaptea

când furtuni de forme tulbură veghea

în libertatea…

în această lună atât de verde

ţi-ai dilatat conturul

prin care îţi respir absenţa

porţi cu tine tot ce-i al meu

mi-ai lăsat doar substanţa în care ţi-ai inscripţionat iubirea

aici se află chipul tău adevărat

cu nopţi şi zile pictate în verde şi roşu

când vătafi de himere…

mai spune-mi o dată

cum se dezleagă pustiul

când sângeră lumina sub pleoape

cu tâmpla lipită de noapte

mai spune-mi o dată

cum încolţeşte luna clocotul înserării

când sufletul intimidat de ani

c-un dor intrigant se leagă

 …

noaptea-şi dilată insomnia

lângă o cafea amară şi-o ţigară

cu tălpile boţite de ploaie aleargă pe ziduri

haină de iubire

am să o aşez la geamul unde nu plouă

ca să pot trăi 

ca şi cum nu m-aş sufoca

cu tâmpla lipită de fiecare năzuire

peste care ţi-ai întins firele…

Braţele dimineţii zgârie geamul

poartă stigmatul îmbrăţişărilor grăbite

cuvinte

ca nişte obiecte inutile

fac piruete printre aburi de cafea

arome perfide

decopertează rutina

ecoul de ieri

la confluenţa dintre două lumi

păzim echilibru  cerere şi ofertă…

Când ochiul îşi suie oglinda către cer

am să te aşez

unde soarele se deşiră în seară

şi noaptea-şi învolbură lianele

peste ultima amintire

închis cu văzduhul în piept

ai să asculţi trecutul

cum curge dinspre azi spre mâine

şi-ai să-mi şopteşti…

Dacă aş mai fi

Dacă aş mai fi  cea de ieri

aş împărţi cu tine nuditatea iubirii

aş contura ispita cu păsările focului

discretă cum e luna la pătrar

să luminez aşternutul

cu gust de piersică şi sare

până când dimineaţa firul şi-l…

Te întrebi ce fac?

Stau în planul sferic

al unui gând

cu faţa întoarsă spre apus

citesc, iubesc sau tac,

despic amurguri

cu umbre  de la răsărit;

din ziduri curg păpuşi de ceară

 şi dintr-un capăt până-n…

cerul şi-a deschis venele,

 lumină şi întuneric;

cu pas furiş,

 noaptea intră în sângele amurgului.

e atât de fragil hotarul între

larvă şi piatră,

între îndoială şi nebunie.

viermi hulpavi tulbură epiderma eternităţii,

ca nişte amanţi grăbiţi…

Când cucuveaua muşcă luna de un colţ,

Sub pleoapă de pământ pândeşte ca un hoţ,

Un bocet de gorun, pasăre vicleană

Zidită-n cuvânt precum o altă Ană.   

Cuşmă neagră noaptea se varsă în ploaie,

Urlă aşteptarea, lacrimă văpaie,

Ca un corb pribeag şi nesătul trecutul

Te mâna din…

dimineaţa

îşi înfige colţii într-un sâmbure de brumă

mătură umbre dincolo de geam

o pasăre sinistră

adună bănuţi din oasele pământului

sub tâmpla invadată de nesomn

afară

văduve negre flutură venin

printre rufele puse la uscat

între o gură hâdă şi-un ochi…

iubite

te caut atât în necuprinsul meu

încât  lăcrimează aşteptarea rostogolită

prin corbi şi castani

sunt tot mai sărace cuvintele ce mi-au rămas

am să le strâng să-mi fie pernă

când noaptea greu se reazămă de pleoape

şi…

Încă o toamnă

se cerne prin ploi de castani:

 îngenuncheată într-un gând

geruiesc cuvintele

 pentru ziua fără mâine

când am să-mi fac cuib

 în coarnele cerului.

neverback,

neverback

ţipă“goarna veşniciei”.

Tagore râde  într-o haltă…

La capăt de drum cu vise apuse,

Atâtea cântece  rămân nespuse.

Undeva adastă un dor nepătruns,

Un vis de iubire-n frunze ascuns.

În amintiri născute din visare,

Însingurarea-şi află alinare.

Iluzii aromate de vechi vibrări

Ascund nostalgic tăcute chemări.

Când soarele curge-n seară arămiu,

S-adoarmă la sân de lună argintiu,

La început de drum,  la capăt de cărare,

Unduie…

Nu ţi-am mai scris de mult,

 iubite,

cuvintele au iz de fructe putrezite

uitate undeva într-o vară amară,

se  leagă,

se dezleagă indiferente

la  verdele  rămas

întru a fost odată

Nu mă auzi …

încerc să-mi adun risipa…

secătuit

cu sufletul vânăt

încătuşez gândul

în adânc de apă

la crucea dintre pământ şi cer

să nu-mi aducă urmele în faţă

sufocată

 atunci m-aş apuca

să priveghez vestirea ecoului

cu pasul îngânat

de ritmul…