A fulgerat arhaic pe-o costișă,

ca ochiul fiarei azvârlind văpăi;

Copaci se furișează-n guri de văi

și-o frică rece mătură, piezișă,

perfectul cerc al turmelor de oi.

Se-nclină…

Străvechi promontorii și briza

lingând cnemide de-argint

                  se-aștern privirii barbare...

 …

Colindă mâna mea pe culmile-ți semețe,

      cu gurguie;

Tu o privești cum te mângâie,

       prin ochii verzilor păduri

                                      de tine…

Din larguri nălucind triste catarge,

pe țărmul tomitan, aud, se sparge

un vuiet grav ce prăvălește marea

- talazuri răstignesc pe stâncă alge.

Vibrează aerul mușcând din spume

și,…

Pe plugul său patriarhal

bătrânu-ngenunchează;

Privește-un nor înfipt în deal;

Grăunța-n sol e trează.

Frunzare unduiesc în vânt,

coroane se destramă,…

Ca un zăpor, roiuri de fluturi

sedimentează o răstoacă;

Îi văd vibrând prin respirații,

precum pădurile foioase

își freamătă frunzare nalte.

Au invadat zorii cărarea…

În memoria lui Federico Garcia Lorca

Luna-n seceriș se nalță;

Și lunaticii măceși…

Tăceri adânci au cotropit cătunul

și fumegă firav un coș de casă;

Toți brazii tac - nu mai vorbește unul -

sub blândele zăpezi ce voaluri lasă.

Și ninge unduit din miazănoapte,…

Domnea o liniște peste pământ

de se-auzea cum se înalță iarba

și cum respiră fiarele în gând;

Un roi de fluturi albi zburau de-a baba-oarba,

câmpii de bronz se unduiau tăcând.…

Un cer purpuriu privesc, de pe-o gruie,

rotindu-și pulsarii, încet, către luciuri…

Îți simt, o, Christoase, deșertul din buze,

mirosul de sânge pătruns, prin răstimpuri,

în crucea din mine;

Și-aicea, năvalnic,

pe-aceste costișe, mă văd ca o rouă

prelinsă pe frunte-Ți,

izvor murmurând de sub coasta-njunghiată

ce-Ți spală genuchii juliți de…

Pământul mut se-aude cum vibrează

sub ropotul copitelor de ploi;

Și-o frunză spânzurată pe trifoi

își colorează trista metastază.

Rămas-au, suspinând, copacii goi...

Nici zboruri nu urnesc norii de gheață,

nici zumzete din vis nu se trezesc;

Își poartă-un vânt străin, neomenesc

astenicul răsuflet smuls din ceață;

Și-n ochiuri de nisip corăbii…

Ceața, această voluptoasă-mbrățișare,

ce adâncește misterul din pădure,

mă-ntrepătrunde precum o lumânare

arzând prin timpul orb al blănurilor sure.

E liniștea din ram, doar negura se-aude,

cum nevăzuții zmei își șepuiesc priviri

din rotunjimi de iaz și scorburi de-amintiri...

Poieni își dezvelesc ușor vlăstare crude.

Se contopește-n mâglă și-o…

Albă liniștea,-n tenebre,

răspândește ceața densă

pe făptura tremurândă.

Demiurgi sluțiți de vreme,

cu aripile scufundă…

Degeaba te-ndârjești, moșnene,

să lupți cu morile de vânt ce-aduce negrul

din magaziile subunghiare ale hidrei

- sunt multe, precum omizile pe codru!

Mai bine conservă-ți veșnicia

în…

Se zbate-o frunză peste ape dulci,

asemeni unei lumi necardinale,

și toamna își rotește vălătuci

de vânt suriu pe moartele canale.

O lebădă își trece maiestos

nălucitorul alb…

atmosferă cu presiune ridicată

unde se autocenzurează fericirea

viața s-a transformat în părere

societatea a început să curgă

ca o pictură cu metale grele

peste progresul orașelor…

Peste Histria își lasă

murmurul de sare gemă

boarea moale și sfioasă;

Din apus curge-o triremă

fantomatic, translucidă.

Albe colonade mută…

Trec geții lui Ziraxes* în chiot de șoimar

și, călărind zvăcnirea sălbaticilor cai,

se contopesc cu zborul ce șuieră: ,,No, hai!''

Grânarul ciuciulit prin stepă-și lasă,-amar,

semințe-nsângerate ce-au devenit…