Pe goii plopi, un fir de zână

Și-așterne alba ei cunună…

Iar argintata lor dumbravă,

Tăcând retrasă printre iazuri,

Din depărtări îmi pare gravă,

Precum brumatele…

Înstelatul Istru doarme

sub molaticele valuri;

Blând, dinspre Pădurea Neagră, 

curg balaurii de ceață …

Când vine Euterpe,

precum o pasăre de aer,

văzduhul meu se umple de poeme

și pene mă-amăgesc rotind în noapte stele.

Amețitoare boltă și lumile barbare…

Departe sunt de ele și de…

Miroase-a poale-n brâu și a colaci

Dinspre biserica cu turle strâmbe;

Sub triste ploi și prin sfioșii maci

Se-ntrec împielițații-n surde…

Lună tristă, tristă, tristă, dac-ai ști că sub

cupola-ți

ginta omenirii calcă peste oase de granit

- oameni spulberați de bombe și copii cu vise șchioape ce-ngropați sunt în moloz -

ai zbura spre alte sfere rușinată de…

Ascult cum păsări trec prin asfințit

și se topesc ca ambre;

Stau nemișcat, cu fruntea în bazalt,

- privesc o floare căznindu-se să iasă din stâncă spre înalt;

Unduitoare ierburi….Le simt pe trupul gol…

Cuprinsă-i marea de-ntuneric și furtună;

Catargele se mișcă-n semnul infinit;

S-a pogorât urgia pe pămánt și tună;

Străinul solitar pe țărmuri…

De-ar fi să cad răpus de vreo săgeată, 

Lăsați-mă să mă târăsc  spre soare;

Nu voi crâcni, nu voi cerși la poartă

Anestezia vremilor…

Furtuna o rupse din zborul spre cuib

și-o duse în locuri străine;

Zdrobită, năucă se zbate prin glod,

în trestii, sub ape saline.

Agață cu ciocul un fir de rogoz,

se rupe și…

Mlădie și hoinară-i Simplitatea, 

Bucolic fluierând prin grâne coapte;

Rotesc în juru-i mreje murmurânde

Și lăzi cu-amețitoare…

Voi, păsări ale timpului murind

Sub răzvrătite áripi voiajoare, 

Îmi spulberați, din neștiutul grind, 

Penumbrele de…

Rămaseră pe ramuri doar câțiva ochi de frunză,

privind când înspre mine,

când înspre-adânc de ape,

precum un cerb speriat;

Se răzvrătise vântul, și degetele-i fine…

Până la cer se-nalță talazurile,-n piscuri,

și preț de o clipită străpung nori trecători;

Coloși de apă ce sfredelesc albastrul

dezintegrează albul pur

- furtună de zăpadă mânând vuinde avalanșe sub carstice…

Pierdut, pe stânca lumii austere,

privesc risipa pânzei călătoare;

Talazuri sângerii, zdrobite-n soare, 

se-nspumegă și se topesc.…

Mă-mplânt în miezul toamnei, 

aidoma unei lespezi într-un sanctuar

pe unde se zbenguie vântul capitelurilor, 

desprinzând frunze pietrificate…

Noaptea slută ca o hârcă

scuipă burnița-ntre dinți;

Vineții, pe fus de vânturi,

norii se-mpletesc cuminți.

Prin pădurea desfrunzită

se-aud lupii…

Se înfășoară frunzele pe stele,

precum șenilele de tanc, și-n gând

privesc cervida din pustie bând,

cu coarnele-înțesate de…

Frumoasă-mi ești, rusoaico! 

Întinsul stepei s-a-ntrupat îmbrățișării tale

 - precum un suhovei*

ce-nalță pleava furând sărutul…

Minunea de-a trăi în scorburi

Nu se compară cu nimic. 

Aici e liniște deplină, așa încât

Îmi scriu poemul cu lacrimi…

Am pătruns în pădurea cu arbori îmbrățișați;

Încă mai purtau urme de gheare

adânc înfipte în carnea lor tremurândă,

deși zmeii zburaseră demult spre timpuri de piatră și-ntinderi de permafrost;

Printre ramuri pulsau raze ca-ntr-un joc de șotron, 

dezvelind de umbre ultimele frunze rubinii și amare;

Soarele îmbrăca pădurea cu pulberi…