Precum au prezis proorocii,

toamna își numără bobocii,

eu... îmi număr inorogii!

Unul, doi... o mie, nouă,

câte stele în mine plouă?

Trupu-mi nu se împotrivise

pre când doruri, pre când vise

au bătut la porți închise...

De-au făcut cale întoarsă,

vina mea cine mi-o toarsă?

Unde mi-au ascuns fuiorul

din care țâșnea fiorul

ce-l trimise căpriorul

cu parfum de flori de munte

pus în cornu-i de pe…

Ieri am trădat o frunză ascunsă într-al meu gând,

caii pictați pe-o pânză mă întrebau, la pas mergând,

cum s-a întâmplat să fiu chiar eu un trădător violaceu

ce are în gând sânge ichor și în inimă dor incolor…

Le-am dat răspunsul în otavă, s-o rumege la ceas cu cuc,

c-a mea inimă de lavă fiartă în strai de eunuc

a iubit a frunzei umbră dar căzut-a în vraja-i sumbră

când din ea încep să cânte amintiri învinse în trânte…

Eu însămi…

Se stinge luna peste omenire

și, în noi, luminile se sting

cum lumânări de vise ard spre pomenire,

cum vis, speranţă, nu se mai disting...

se stinge luna peste întreg pământul

şi, în pământ, durerile se sting

când unii îşi încalcă jurământul,

când jurăminte ard şi te ating...

se stinge luna peste omenire

căci omenirea uită de a sa menire!

Se stinge felinarul străzii

şi, la fereastra ta, un…

Prin tine curge infinitul

şi infinitul meu... eşti tu;

de mii de ori trăit-ai răstignitul

ca să renaşti din da şi nu.

Un da albastru, făr’ de vină,

se-aşterne în ochii tăi zdrobiţi

de greutatea anilor-lumină

ce zac pe drumuri înrobiţi.

Un nu făţarnic, înnegrit

de-atâta întuneric mintenal,

îşi face loc pe treapta de granit...

Inima-i grea, cât un…

În aceste clipe sfinte, patimi pentru săptămână,

Iisus Domnul se pogoară

printre oamenii smeriţi…

Sufletul,

le uşurează

când îi ţine strâns de mână, când le-arată Calea Dreaptă,

nu-i mai lasă rătăciţi.

Doamne,noi, Te-am aşteptat!

Ieri,

în spicele de grâu…

Te-om fi căutat amarnic…

Tu, Toamnă, coardă de vioară

ce începi acum să cânți la contrabasul verii,

ne-alungi pe toți din zări ce tainic se înfioară

când frunza îngălbenită îi cere vamă cerii…

Când frunza îngălbenită s-a supărat, sărmana,

pe hoțul de-a răpit-o nevrând a-i lua și rana…

Ce hoț, să lași dovadă

de întâlniri secrete, de vise clandestine

dintre o zi și-o noapte, dorind ca să o vadă

acei ce se iubesc făr’ a-și uni…

Visul nostru de aramă, visul nostru de granit

s-a pierdut în vechi palate printre vase de argint!

Visul nostru de aramă a plecat grăbit de-acasă

vrând a da de ştire lumii că iubirii nu-i mai pasă

nici de stele, lună nouă,

nici de lacrimi scurse în rouă...

Azi, iubirea se măsoară

cu arcuşul de vioară

şi, mai nou, se cântăreşte

chiar de ceru’ îl pângăreşte...

Visul nostru de aramă, visul nostru de…