''N-atinge violetul înmugurind din flaut,

Bea-i din cafeaua neagră, blestem de-i porțelanul.

De pe-un teren de fotbal, ni se tot strigă: aut!

Ori câte ori clipește la gâtul tău…

Din nou îs copil - primăvară cu denii -

Miros de salcâm, de pelin, de urzici,

şi mama îmi dă iar cămaşa cea albă

cu jocuri de crini înflorind în arnici.

Chiar lacrima lunii aduc din prisacă

arzând peste slovă în mâni de…

- Gând rău, glumit azi-noapte, azi pe jertfelnic ardu-l,

Că nu-n cafea, ci-n flăcări ghicesc a drumuri noi.

Poate că-n altă viață avuși ca suflet nardul,

De mai păstrezi tristețea pe semnul…

De unde-atâtea nume tristeților să pun!

Pe toate-a le cuprinde, nu-s ochii tăi de-ajuns?

Dă-i freamătului șoapta când înflorește-un prun,

Pe-aproape ni-i sărutul, cu pomul în răspuns.

Tot peste mări, Grădina... Zvârliți, de mici, la doici!…

''Un tren la miezul nopții se va opri în gară...''

''Mai bine pe terasă îl cheamă pe Serghei.

Apleacă-i un luceafăr, că-i ultima ţigară,

Și-apoi din balalaică să cânte de femei,

De-adânca-i frumusețe s-a spăimântat: ''Marie!''

Tot ce-nvățase-n ceruri, uită s-orânduiască,

Precum la o serbare, în loc de poezie,

Direct i-a zis Fecioarei că-aleasă e să nască.

Ea se-mpietri în cuget, mult timp nedumeririi,…

Cum ne presimte ramul, de-al inimii-i ungherul,

Migdal din straiuri sfinte în răsărituri, lunii,

Sfidând deopotrivă și moartea-i și echerul,

Cu solzi de porțelanuri, subțiri ca ai minunii.

Această primăvară cu cârlionți și zveltă...…

Atât de mâine-mi seamăn cu-a Dragostei cascadă,

Că hamul ham rămâne, mușcând până la oase.

Simun îmbrățișării și dunelor livadă,

Plâns inimii ce bate și-n drepți și-n păcătoase.…

C-ar fi prin codri-o iarbă a fiarelor... Străină -

Culesului cu vraja, că rozelor e riga.

Oricare fier ce leagă,-l destramă ca rugină,

În fața ei nu-i…

De-ai ști că în Iubire e cifru-ascuns spre floare,

N-ai asculta cum codrii cu glasul meu te cheamă?

Afurisit nu-i spinul, ci flacăra-i ce  doare,

Când nu-ul se alintă, dar ochiul zice: Ia-mă!

De ce-n loc de voroava ce seceră cu scrisul,…

''Ca pe un miel ce-l tunde 'naintea junghierii'',

Așa gândea de Tine, înlăcrămat, Isaia.

Experții-l corectară, de-acord cu bărbierii,

Că nu tunzi mielușelul de n-are păr ca oaia.

De Miel, nu de berbece, a scris în text profetul,…

Profesori de chimie?! Mendeleevi iubirii,

Pe tablă-ți scriu formula ce duce-n polihronii!

Mai vine și un felcer - et voilá - hormonii!

Făcând din Uroboros - eternul revenirii -

Un șarpe prost, sugându-și din coada lui, deliciu.…

Voi ține-n palmă iarba, până-mi va zice: ''Tată!''

Au nu e-n sâmbur strânsă a firii rădăcina?

Dar cât voi fi al nopții, nu-mi iese la socoată,

Că inima îmi fură din patimă lumina.

Tămăduiesc cu slovă de mătrăgune…

Furându-i chiar și cupa, ce-a morții-a fost, băui!

Dar minții se păruse, ca vulpii agurida,

Că primii fragi din struguri nu-s ochilor oricui,

Ci-ai dragostei ce-și calcă, prin flori de câmp,…

Sfârșitul cu-nceputul în punct se întretaie,

Deci nu poți să ai punctul de n-ar fi aste două.

Cum poate fi Iubirea răcoare în văpaie,

Și cum nemărginirea-Ți și-ascunde focu-n rouă?

Sfârșind mă voi începe, dând morții izbăvire,…

Credința mută munții cu litera psaltirii,

Speranța-i bună-n toate, ca sarea în merindă,

Dar munți de sare-n boaba din lacrima iubirii

Ți-au înălțat Taborul, făcând din om oglindă.

Adâncu-ntotdeauna dă vârfului povețe,…

Nu doar să-ajungi pe prispă, ci-n nevăzut amar, zări

Ne urcă la gâlceava cu libera voință.

De mi-ai fi dat s-am chipul celui mai mic din zarzări,

N-aș fi fost ars de dorul ce-n Tine-și vrea ființă.

Cu ram bogat în floare - un templu-n liturghie,…

Destul ne-ar fi un cântec, la amândoi, odaie,

Ulciorul de logodnă - întreaga lună plină!

Prin cetinile nopții, duh tânăr de văpaie,

Sărutul amintindu-și povești ce-au fost lumină.

Iubirea nu-nflorește din iască de cuvinte,…

În seara asta, lămpii, mai mică-i fă spovada,

Cât umbra, jucăușa de-a moartea-n dos de moară

Și cântă-mi din lăută, cum va-nflori zăpada

Ningând pe cetini negre, oftat de corn în seară.

Mai toarnă-mi din ulciorul cu smalț din șoapta lunii,…

Habotniciei minții, de-i dai și brațul dârjei,

Cucoană-ți faci, muiere cu clanță zbătăușă.

Păcatul și vârtutea nu-s gemenele cârjei?

Doar dragostea renaşte din propria-i cenușă!

S-a limpezit tăria aripilor livadă,

Iubirea nu-i…