Pe cerul bătrânului continent

se înalță la orizont ape tulburi

ce îneacă cu spaime și moarte

iubirea de pace și libertate.

Torenți sângele inocenților decapitați

se furișează în visele lumii coșmaruri

s-au trezit din letargia deceniilor

monștrii adormiți aducători de război

se scutură temeliile libertăților

pacea lumii vor s-o întemnițeze

fiare din apocalipsă urlă prin file de timp

transformă-n roboți condamnați

armate de copii…

Simțea cum îi învăluia fremătând vulcanul acela

în valul uriaș de pasiuni din adâncu-i.

O sete ciudată o foame pulsând ca un geamăt

de suferință pentru a-i mistui preaplinu-i

de energie vitală într-a sa. Spirit insațiabil

clocot sălbatic, sângele pasional al Venerei

inunda culmile stâncoase ce-i sfâșiau dureros

adâncurile nepătrunse și titanului

îi potolea setea din pulberi, cu foc

se mlădia voluptuos în strânsura dansului

se revărsa peste…

Pe ogorul răscolit de fiarele

nemiloase ale destinului

din pribegia  spiritului

a fost adusă sămânța

din îndepărtate tărâmuri

unde cresc poeme ode și doine

în culori din tot spectrul simțirii;

balade vestite printre

creste montane și cetini

de urletul lupilor

și buciumul voinicilor în vers

de culoarea luminii

în sunete tânguiose albastre

stihii ce urcă pe coloana infinitului

către cer stârnind săgeți de lumină

și…

Te caut în șoaptele vântului

să-mi alini dorul

de nopți cu lună oglindit

în albastrul ochilor tăi

te caut în solitudinea zilelor

și nopților să-mi alini sufletul

însetat de-o mângâiere

a degetelor tale prin amintirile

adormite, caut gustul anilor

scurși în bătăile inimii mele

te caut iubire în neliniștea

mării ce ne-a răpit urmele trupurilor

îngropându-le laolaltă cu tezaurele

pierdute în adâncuri

îmbrățișările noastre…

În nopți cu lună

când între așternuturi

simt că nu-mi găsesc liniștea

deschid fereastra și-mi

eliberez spiritul în căutarea

adevărurilor ce până acum

au rămas învăluite-n mister.

Cum se face că-n sufletul meu

cresc semințe de eternitate

dorințe și aspirații ce nu-mi aparțin?

Cine știe! poate noi oamenii suntem

copii ai celor veniți din stele

ce au creat lumea noastră

și s-au întors în lumea lor.

Uneori dorind să revină…

călătorind prin viață

întâlnești de tot felul

ades ne întretaie drumul

figuri efemere

ca de pildă vânzătorul

de ziare ambulant

sau doamna în vârstă care

în timp ce aștept trenu-ntr-o gară

îmi vinde gogoși calde

și cafea la pahar;

la prima cotitură a timpului

amintirea li se pierde în uitare

am întâlnit însă căprioara haker

mi-a golit contul mi-a

smuls de sub talpă covorul

cu luna și cerul și fiind în stare …

Eul tânăr peregrin prin viață

deschidea ferestrele sufletului

și proiecta harta iubirilor sale

pe cerul timpului.

liniile erau sinuoase, cărarea aceea

pavată cu stele ducea în grădina

cu fiori de iubire ce iubita

sub raze de lună-mi țesea

și mirosul de colăcei calzi ai bunicii,

mă ispitea pe cărările copilăriei

îmi îmbrățișa pașii cu moliciune

de catifea, cu miros de fân proaspăt

cosit și gutui dulci amărui

mă întâmpina un…