dacă sufletul îți rămâne

 peste noapte în vis

cine ești tu

umblătorule prin nimic?

cum poți desena aripi

când îngerul tău

ți-a zburat de pe umăr?

dimineața

golit

nucă seacă

fără dumnezeul din piept

cine ești…

 scrinul bunicii

are cireșele coapte

încă în lemn

umbra mamei

scrie pe el o poveste

despre Dumnezeu în exil

e iarăși Crăciun

în casa mea

ard stele verzi

într-un brad de plastic

părinții mei

fac primul…

adormi cu mult înainte să te trezești

demult nici nu mai știi dacă visezi dormind

sau trăiești în vis

oricum  toată lumea a început să se întrebe

dacă existența e doar un soft dintr-o Vale a Siliconului

divină sau nu

de unde venim de am venit vreodată

încotro mergem de am mers măcar…

sfântă şi neagră

anorexică nativă

domnişoara Blue

de deasupra mea

colecţionează papagali

împăiaţi cu testosteron

absolventă precoce

magna cum laude

de Nirvana la stat

domnişoara Blue

are sufletul tatuat

cu golgota

şi pieptul c-o cruce

toţi papagalii lumii

exilaţi

excomunicaţi

zboară la ea în balcon

iar noaptea

se autorăstignesc

pe sânii…

sculptez un poem

iubito

între aceste apocalipse

de suflet

de parcă moartea 
semnează permisii

se făcea că lucrăm amândoi
la o dragoste neterminată

o altă duminică-lumânare

mamă

timpul cumva

s-a oprit într-o marți

secundele s-au răstignit

pe zidul de vest

și nu le-am putut opri

sângerarea

de-atâta stat în genunchi

mamă

am sufletul amorțit

uneori mă târăsc

până la poartă

când lumea

aduce puțină biserică

și anafură acasă

și tu veneai cu Dumnezeu

      ne așezai cu El la…

tipul dinlăuntrul meu

a devenit nesuferit

mă înnebuneşte cu idealurile

şi principiile victoriene

ne certăm zilnic

epuizant

violent

la cuţite

se crede el cel mai deştept

mai cult

mai cool

ar vrea să mă ducă

la teatru cartezian

dar mie îmi place la cinema

adoră opera

eu jazzul

se defineşte romantic irecuperabil

însă mie pragmatismul

mi-a făcut…

dumnezeu mi-a dăruit

la o aniversare

două fericiri

una mică

rotundă

neambalată

alta mare

rotundă

ambalată

de nenumărate ori

m-am întrebat

de ce-ar fi făcut asta

mai ales că nu suntem

prea buni amici

m-am gândit că poate

i-a plăcut la petrecere

și a tras vreo liniuță în plus

oricum niciodată

n-am știut ce să fac

cu o fericire

darămite cu două

așa că le-am uitat

în…

cu o furcă rotundă

soarele toamnei

încet

le va usca

nu știu cât de mare

va fi căpița

pentru iarna sufletului

dar chiar de-am să mor

lihnit de tine

e ca și cum

aș trăi veșnic

dacă m-aș îndrăgosti de tine

aș deveni violet

tot sângele mi-ar fi încuiat

în suflet

iar brațele peste noapte

mi se vor transforma în aripi

ochii

luceferi arzând îmi vor fi

și inima se va sublima

în ultimul dumnezeu

dar nici azi

promit

că nu o voi face

te voi privi mai departe

cum dansezi

printre oameni amintiri

și cum surâzi

întrebându-i dacă nu m-au văzut

prin acest univers ireal

voi…

îmi vei rămâne repetent 

din nou 

în această dragoste

spui sufocată de fluturi roșii

galbeni 

verzi

și nici o lege sentimentală 

nu îți va da drept de reexaminare

iubitule fugar 

absent al meu 

și al nimănui altcuiva

vei fi primul pensionar 

din univers încă pe băncile primare

ale iubirii

și poate chiar fiul tău 

îți va preda precum un dictator 

din programa inventată

chiar de tine 

pe când te credeai…

la cinci ani mi-am dorit un mânz

văzusem eu la televizor

o prietenie minunată

alb negru

dintre un puști și un căluț

la șase ani am înțeles

că tata nu-mi va cumpăra niciodată

vreunul

iar căluțul meu a devenit inorog

apoi nu mi-am mai dorit nimic

înțelesesem cumva

care-i treaba cu lumea

un an am mai fost trist

dar mi-am șters toți caii verzi

am demolat chiar și…

pârguieşte-mă

bâigui bezmetică

șoptesc un poem

pe scara trenului

un covoraș roșu

străpuns de tocul tău

cui

să-mi las cuvintele

în grijă să zboare

prin ceața peronului

un ochi verde

arde

ceva în mine

stă strâmb de la naștere

am întrebat moașa

dacă și tu ai venit

odată

s-a nimerit să fim frați

geamănă mi-ai umblat

goală toată viața aceea

prin creierul meu

mirat

stau și citesc un…

cum poţi tu

urca scările de-a-ndăratelea

mai repede

decât toţi colocatarii 

din această arcă smintită



aş putea fi chiar mântuit

dacă nu m-aş urî atât de mult

pentru că ţi-am dezechilibrat

marele zbor spre Nirvana



rămân un voyeur stigmatizat

mirosind a credinţe amestecate 

cu virginitatea ta prematură

în aşteptarea minunatei întâmplări



chiar sunt buimac de uimeala

prin care urci înapoi 

privind…

dansează și azi tango

pe holurile pustii

din mintea mea

prestidigitatoare nativă

faci din iubirea mea

mare

nudă și naivă

pixeli euforici

în ochii spectatorilor

amorțiți de neîntâmplare

nici măcar un strigăt

din toate ale mele

nu trece prin flacăra

cu care te joci imponderabilă

   cosânzeană mistică

cenuşăreasă admirată

infinit bisată

mă chemi într-o clepsidră

mă săruţi teatral

printre degete…

să ne-mpletim

degetele

mâinile

sufletele flămânde 

privirile lunecate hoţeşte

pe inima mea

stă doar gândul

sânilor tăi încarceraţi de tristețe

tăcerile asurzitoare în care

murim sub

ţipătul vulturului

din această istorie sufocată

 de un Capulet și

de un Montague

dictatori pe destine

pe sticla timpului

atât de subţire

ochii dronă ai lumii stau lipiţi

de…

ca o duminică de Paşte

cu mirosul de cozonaci în priviri

şi sânii plini

de vinul Împărtăşaniei

surâsul ţi-era încondeiat

aşa 

ca un ou de pus în vitrină

iar tălpile

tălpile păreau să te poarte

deasupra colbului

nimeni nu ştie nici acum de ce 

sau de unde

dar când ai intrat

în biserică goală

de orice prejudecată

timpul s-a oprit câteva eternităţi

să numere cu tine…

aşteaptă trenuri 

spre nord 

spre sud 

către oriunde

sunt o gară aglomerată

cu peronul ruinat la sosiri

în mine nu rămâne nimeni

doar uneori 

cineva pierde câte un tren

şi întârzie prin sufletul meu

fluierând hituri de adio

la fiecare deceniu 

din orient expres 

aceeaşi pasageră revine

să-mi facă fotografii

pentru albumul 

eternității ei

drum bun

drum bun

o batistă…