sunt un zombi hâtru

draga mea

trăiesc cu o moarte necunoscută

lângă o viaţă iubită

      pe aici e vreme urâtă

sunt gol pe plaja minţii mele

încă neamenajată

un milion opt sute două zeci şi unu

un milion opt sute două zeci şi doi

un milion opt sute...

un milion...

un...

iar am uitat la câţi neuroni

sinucigaşi am ajuns azi

cred că e o molimă nouă

ceva din andromeda sau…

poate mult prea rotund

pentru  ascuţişul

trecutului meu

     dar în cercul imens

în care te-am închis

egoist

te-ai izbit sângerând

în fiecare zi

de triunghiurile

nestatorniciei mele

concentrice

      când toată ai fost

doar o rană

am deschis

cercul meu perfect

iar tu ai căzut

printre două linii

paralele spre…

nu poţi să fii decât ceea ce eşti,

dar întodeauna vei fi mai mult

decât poţi să crezi

............................................

la hotar de paradis

păsări damnate

fac cuiburi

din pene de îngeri căzuţi

cuvioase

fluieră psalmi

aşteptând răbdătoare

mântuirea promisă

dumnezeu ascultă rap

cu ochii pe ceasul stricat

al…

între noi

nici aer măcar

fiindcă gravitaţia gravidităţii

acestei iubiri

instantaneu fuzionabilă

şi fisionabilă simultan

n-a fost niciodată probabilă

nici acceptată conceptual

de vreun filozof

sau de altcineva

cât de cât cerebral

dar s-a întâmplat

chiar dacă şi întâmplarea

e exclusă definitoriu

din legile universale

să ne intersectăm nemuririle

între cele două…

pe câmpia aridă

a sufletului

nori negri desenează

păsări schimonosite

de ură

stau spânzurate

ferestre închise

uneori te zăresc

pictând lacrimi abstracte

alteori culorile tale

se preling

ca din nişte răni

pe braţele mele sculptate

în rugă

te regăsesc din ce în ce mai rar

troiţele au fost secerate

necoapte

nesfinţite

nesfârşite

îmi sunt încă…

în noaptea asta

a murit alt vis

eram vecini de galaxie

iar uneori

între infern şi paradis

ne trimiteam bezele

pe hârtie

în mintea mea

e cam pustiu

şi merg cam des

la parastase

adorm din când în când

pe vreun cavou

alături de fantome

mult prea cuvioase

pe-aici la graniţa neîntâmplării

maternitatea viselor

a fost demult închisă

dar s-a deschis un…

te-ai apucat să vânezi stele

la început pentru că ne-au tăiat lumina

sau poate din curiozitatea ta infantilă

apoi din obișnuință

iar acum din dependența nesățioasă

pe care încerci oarecum disperată

seară de seară

să o potolești cumva

prin hotelurile multi-astrale de pe bulevard

eu te iubeam oricum

chiar și pe întuneric

dar a devenit enervant

frustrant aș putea zice

să mă împiedic mereu

prin dulapul meu cu…