poţi să-mi dizolvi 

existenţialo

matinal şi atât de precoce 

claustrofobia

cu ştrampii tăi 

prea lycra 

să rămână credibili întregi

în ascensorul acesta nebun

dinspre moarte 

spre viaţă 

în care m-ai azvârlit 

placat aproape disperată

din dragoste 

să mă faci eseu antologic

chiar în buturile 

şi sub nasul rivalei 

de la parter 

devenită brusc 

spectatoare cu degetul…

alb negru

despre un el

aşteptând-o infinit pe ea

şireată

te aşezi stradivarius

pe arcuşul meu trist

îl dai cu sacâz 

mi-l acordezi

în patru game 

cu bemoli sângerezi

cu diezi 

peste inima mea

melomană

cântăm fără portativ 

până la…

şi ochi cameleonici

iubitule

mi-ai spus în după amiaza 

big-bangului meu

râzând lipită

de cel mai înalt nuc din univers

eu n-am înţeles

ce voiai să-mi spui

şi nici nu puteam să privesc 

prea adânc în mine 

când sânii tăi

tremurau seminuzi

iar rafael îți picta umerii

pe irișii mei

neuronii mi se amestecaseră hilar

cu spermatozoizii supravieţuitori

epidemiei mondiale de depresie 

iar…

de tine noaptea târziu

mă leg cu cearceafuri 

cioplite din lună

în lună tremurul minţii 

mi-a lăsat în insolvenţă virală

inima în locul ei 

un copac înflorit mi-a crescut

mult îţi mai place

să îl urci

să-l cobori

să te joci în el

de-a nemuritorii

dar mai ales

cum te privesc eu

din josul meu

în susul tău

voi tăcea 

oricâte nemuriri e…

nimeni nu mai vorbește

cu nucul din curte

mamaie

nici măcar tata

frunzele îi sunt palide

umbra zgârcită

iar de tristețe

n-a mai făcut nicio nucă

pe leagănul din fața lui

acolo

     unde îți odihneai gândurile

     și bătrânețile

     de unde răscoleai toate cerurile

     și răsfoiai biblia

     vine mereu un porumbel

    se așează cuminte

    pe…