Morile de vânt

încremenesc invers

pentru că nu mai respirăm.

Doar înghițim lumina

scuipând fulgere

tunate tăcut

pe la crepuscul.

Poate că

dacă am închide ochii

mai des și mai strâns

ar muri nopțile

spre dimineață.

06 09 2012

ȘTEFAN OANĂ

forma de măr pârguit

roșu sprințar, viermuit

galben când e întuneric

pe partea de asfințit.

coapsele dulci încrucișate

sub rotund, plinul de sân

picioarele toate, înșurubate

în grămada caldă de fân.

forma de inimă-n mers

dintre-ale tale albe cărări

mijlocul, dulcele tors

de cântate eterne…

De la buric și mai în sus

infinitul se destramă

sub puerilul nostru fierbinte

în mii de infinituri mici și dulci

multicolore de curcubeu cu început

dar fără cădere spre cer

neînfipt în desțelenire.

probez ziua de mâine

cu ochii închiși

și îmi e clară.

apucă-mă de mână

și hai să curbăm lumina

spre…

Hainele străzilor târzii

miros rânced, a septembrie.

ca un déjà vu de ploaie

cu blana zbârlit ruginie.

Atât de frumoasă a fost

toamna iubirii noastre

încât s-a casatorit toată strada…

acum se divorțează.

Mi-e umedă ziua și scurtă

plină de picuri gri cald

înfășurată cu frunze moi

zbătute, cocleli…

Că nu pot citi

Bâlbâielile sacre

De dinți stricați

Urlați în salivă

De prefăcuți farisei.

Că zidul va înflori

În crăpături de crin

Însângerat roșu

Emblemă sfântă

De suliți.

Că soarele va tuna

Cu nori negri

Prea uzi, bine

De frig întemnițat

În…

Noroi negru

De printre stele,

Humă flămândă

Fără pământ,

Ceasul cel mut,

Dansul de iele,

Felinarul stins,

Trist, mai demult.

Suflet de gater

Cu dinții goi,

Reptilă târâtă

Fără de gând,

Diamantul fals

Lipsă-n inele,

Vorbă tăioasă

De dulcele rât,

Cădere…

Nesădiți, firavi, lujeri de miei

Noroiți cu greșeala diurnă

Ne lingem uimiți printre răni

Dintre fapte, ultima urmă.

Înflorim, impasibil, degeaba

Ne ardem în nori printre zei

Uităm iubirea, mila, în graba

De a cânta, suav, din flori de tei.

Epatăm, social, carnea de fruct

Pudibonzi, avem haine prea mici

Viermii ne cântă…

Îmi miros pașii

a statuie neumblată

și atâta de verde,

Gândurile au gust

de țurțuri reci,

ca în copilărie.

Înnod vorba

cu fapta, strâns

docil și tăcut.

Scrijelesc copacii

mult prea tineri

cu briceagul bunicului.

Mă dor umeri rebeli

în zbatere…

Odată am visat
că poftele sufletelor
de dincolo de aici
se potolesc doar
prin limbile noastre.

Așa că

dis de dimineață

cu țigara aprinsă
am pus de cafea și fasolea la înmuiat.

Doamne…..
ce poftă îmi e
de o viață!

25 08 2012
ȘTEFAN OANĂ

imortalitatea

materiei

stă în neantul

guvernat de haos.

distanța de la

atunci și acum

trece prin timpul

comprimat.

mișcarea e

iluzia spațiului

îndrăgostit

de vreme.

sunetul tace

sorbit avid

de găuri flămânde

și negre.

19 08 2012

ȘTEFAN OANĂ

În loc de tăcere

Am urlat primul pas

Cu ochii speriați de lumină

Către zbucium.

Am învățat pe de rost

Căderea pașilor spre mâine

Plini de timp în cutele pielii

Suntem sfârșit.

Azi înțelegem dureros

Întunericul tăcerii dinainte

Agățați de un ieri

Ce nu a fost niciodată.

19 08 2012

ȘTEFAN OANĂ

Zborul fără de oase

se târâie pasăre ruptă

în zbatere de lumină

cu pumnii strânși.

Umerii fără de stern

cad uciși pe brânci

în coate de abdomen

cu dinți strepeziți.

Fuga fără de țintă

se împușcă în ochi

repede, crud și clar

să nu sufere întuneric.

Mâna fără…

Fac sul marea învolburată

Cu tot cu plajă, cu pietre
Să-mi compun caleidoscop
Spre găsire de zori viitori.

Înșurubează-mă în mâlul greu
Să prind rădăcină de alge verzi
Cu frunze de scoici sidefii
Înflorite în stele de mare.

Hai să ne bălăcim continuu
În cuvinte ude de lacrimi voioase
Și să privim marea, sul
Cum se scufundă
Sub soare....

03 08 2012
ȘTEFAN OANĂ

Întârzii prea des

La închiderea de gene

Leg strâns la butoni amurgul

Cu degete întunecate.

Deschid robinetul secat

Măcar să scârțâie iluzia

Lichidă, despre valuri și nori

Cu picături înodate ud.

Mă târgui la sânge cu iarba

Să iasă mai repede sus

Decât a murit alaltăieri

Cu soare promis,…