Sunt pasul făcut peste liniştea cuvintelor

mă pierd în scoarţa tăcerii unde vântul tresare

bolnavul cu tratament ambulatoriu găsit

pe ultima cratimă

cei care nu mă ştiu mă conjugă mereu la trecut

spitalul meu cu flori pe clanţa fiecărei uşi

s-a năruit la ultimul cutremur

un medic cu sărutul pe tâmplă

face vaccin gândurilor când ies din ieslea păcatelor

va trece timp să înverzească pădurea

voi trăi fără umbră voi plânge fără lacrimi…

Rup în două taina vieţii şi despic un curcubeu,

mângâi furtuna pe braţe rătăcită-n drumul meu,

fac destinului cărare prinsă-n norii plumburii

şi mă simt un oarecare printre fulgi de păpădii.



Stele cad şi tot e noapte în prăpăstii vechi şi reci,

flori-de-colţ pe stânci abrupte cad în albiile seci,

plugul viselor răstoarnă brazda clipelor de ieri

si prin brazi o veşnicie sfarmă şoaptele-n dureri.



Corbi cu aripi desfăcute cercuri decupează-n…

Nu trebuie să ştim ce e trădarea

cuvânt păstrat în jilţ de mărăcini,

când mulţi îl spun cu nerăbdarea

tomnaticelor hoarde de virgini.

Se-ndoliază paşii prinşi sub ploi,

o pleoapă se închide tremurând,

în altă lume gri iubirea de strigoi

e golul dintre suflete vibrând.

Eu te iubesc cu-aceeaşi neputinţă

de-a mă ascunde-n ochii nevăzuţi,

trădându-mă pe mine ca fiinţă

în lumea multor zei…

Să vin de undeva e prea târziu,

să mă opresc e prea devreme,

să fiu ce am ajuns acum nu ştiu

în care nebunie-or să mă cheme.

Încerc s-adun apusul pe bărbie

cât cerul nu-şi dezlănţuie furtuna,

şi nu trimite-n grabă fulgerul solie

cu amăgirile să-şi strângă mâna.

Să stau cu braţele-nvelite-n ceaţă,

cu gleznele strivite-n verde pal,

să schimb apusu-n altă dimineaţă

când rătăcesc corăbii lângă…

N-am vrut să construiesc cetăţi din stele

pe turle vântul să-l adun pentru iertare,

să decupez în noapte-albastrul dintre ele,

am vrut să fim doar vis ascuns în fiecare.

Mormânt de frunze verzi stropit cu rouă

unde se-ntorc din galaxii minuni perechi,

e tot ce ne-a rămas în palmele-amândouă

în care-am dăltuit zâmbind destine vechi.

Plâng vulturii în zbor înfometaţi şi trişti

rotind pământul prins în gheare-albastre,

şi-n cercul…

Tu n-ai ştiut să-mi strângi tăcerile în palmă

să duci neliniştită amurgurile-n gânduri,

să laşi privirea-ncet pe tâmpla mea să doarmă

desţelenind pe buze suspinele în rânduri.

Mărturiseai că-ţi pasă de tot ce mă-nconjoară

şi-ai presărat atunci tristeţea-n curcubeie,

fără să-mi spui de păsări ce doar în vise zboară

pentru a prinde clipa şi moartea ta, femeie.

Mi-ai revărsat oceane pe-obrajii ninşi de riduri

şi-ai învelit cu…

Răstoarnă-mi pământul în gânduri,

cu plugu-ntre gene loveşte-n surdină

şi scrie-mi în grabă uitatele rânduri

când sufletu-ajunge un arc de lumină.

Mă seamănă-n stele plăcere şi teamă,

despică-ntre zări un drum către flori,

cu fruntea plecată încearcă şi cheamă

curajul că mâine se-ntâmplă să zbori.

Mă strânge de mână şi spune de toate

pe vetre de rouă sunt mult mai sărac,

să port printre flăcări atât cât se…

Cât de ascunsă poate sta pădurea,

câmpia cu frumoasele-i poteci

şi ceru-i dăltuit de lună cu securea

când tu doreşti cu visele să pleci?

Pe care stâncă vulturi vor să vină

şi câte flori-de-colţ o-mpodobesc,

iar se-ntâlnesc minunile la cină

fără să ştim de cine povestesc?

De ce-nfloresc caişii-n orice seară,

când fluturii prin flori se strâng,

de ce-n surâsul noastru-i primăvară

iar crengile de geana ta se…