Azi beau cu tine cupele şi-adun

în două palme universu-ntreg,

sunt un beţiv timid când spun

că-n roua dimineţilor te leg.

Nu m-alunga din ploi, nu vreau

să-mi fie goală cupa ce-mi oferi,

trei veşnicii cu tine cer să beau

din frumuseţea clipelor de ieri.

Să trec prin iarbă legănat de vânt

purtând pe gene elixir de flori,

să fiu doar eu beţivul pe pământ

ce-ţi va culege şoaptele în zori.

Rugina…

Nu vreau să aflu azi cum va fi chipul

sau dacă pleoapele tresar când vii,

spărgând clepsidra, adunând nisipul

să poţi găsi minuni din clipele târzii.

Las totul întâmplării şi actului firesc

plecând în nefiinţă dorindu-te pe veci,

în ramurile albe azi nu mai înfloresc

priviri din curcubeie cu lacrimile reci.

Nu-ţi cer să plângi, durerile ar frânge

copacul înflorit sădit de Dumnezeu,

aş rătăci cărarea…

Am trecut fericiţi printr-o vară,

am gustat fructul ei şi am plâns,

nu ştiam cât de mult o să doară

nebunia că în braţe ne-am strâns.

Am muşcat trupul tău într-o seară,

ne pierdeam într-o lume cu ploi

sângeram pe-un arcuş de vioară

având noaptea ascunsă-ntre noi.

Viaţa mea avea zori doar prin tine,

ochii tăi arătau o icoană cu sfinţi

îi simţeam tresărind pentru mine

când treceam prin iubire…

Anticipăm în doi ce ni se-ntâmplă

argumentând motivul mai târziu,

trăgând un curcubeu pe lângă tâmplă

dintre păduri crescute în pustiu.

Suntem nerăbdători fără de nume

supuşi oricând dorinţelor de ieri,

bolnavi călări pe cai fugiţi în lume

de teama-nepătrunselor dureri.

Ne sprijinim pe umeri fără soartă

înmugurind prin şoapte din trecut,

lăsând eternitatea dincolo de poartă

când viaţa-şi duce caii la…

Ne vom trăi iubirea-n altă ţară

vom lăcrima apusurile-n doi,

vom da de ştire vieţii-ntâia oară

că dincolo de noapte suntem noi.

Deasupra cerul poartă să ne fie

la care îngerii să bată uneori,

când visul e un puf de păpădie

răpit de vânt şi răvăşit prin zori.

Te preţuiesc în zi de sărbătoare

şi-am să te strig cu glas sfâşietor,

voi semăna suspinul prin altare

la ceas târziu când lacrimile dor.

Ne vom trăi iubirea…

Nu s-a schimbat nimic în sufletele noastre

pădurile din gânduri sunt încă înfrunzite,

ne cântă lângă pleoape tăcerile albastre

şi desenăm în palmă speranţele-mplinite.

Suntem atât de tandri ca simplele păreri

doar paşii simt căldura în trecere grăbită,

iar clipele-s frumoase în prag de primăveri

când viaţa-n anotimpuri de vis e amăgită.

S-au adâncit prăpăstii prin false jurăminte

şi lumea-n curcubeie şi-a rătăcit…