când sunt tristă
adun toate poemele nescrise
le strang cu bucurie la piept
şi las anxietatea în urmă
agăţată de noaptea trecută
dar noptile vin una după alta
şi temerile mele se-ntind
ca o pânză de păianjen
uitată într-un colţ de săptămână
Adăugat de Maria Bran la Iulie 24, 2015 la 10:31am — 6 Comentarii
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor