îţi stă bine cu

această ploaie

să o porţi şi data viitoare

când ne vom întâlni în  respiraţia

timpului.

îţi stă bine şi ştii asta, te înfăşori în ploaie ca

într-un zâmbet de bună regăsire.

te-aş săruta dar dispari între siluete,

zăbrele mişcătoare care grăbesc umeda amiază.

câteva bătăi de inimă se mai aud

în locul unde ai fost

şi ploaia care îmi cade în suflet.

păşeşte printre momente

nu le speria

dacă e nevoie îngenunchează

şi linişteşte-le spaimele

simte în palmă pâlpâirea

luminii din ele

ai dansat ultima dată pe acea şosea

care despărţea cireşii de mai de

caişii lui septembrie

treceam în drum spre miazănoapte

ai spus opreşte vom aştepta  ploaia

ninsoarea între aceste palme ale pământului

deschise într-o dorinţă de cer

am oprit şi am aprins o…

femeie îmi eşti ca vinul amar

băut în taină când noaptea se despleteşte

la geamuri luminate cu lumânări deocheate

ai ochi de leopard mersul e al aceleiaşi feline

în răsfăţul lunii pline

îţi scriu poeme desfrânate

pe pereţii umezi şi musculoşi

ai închisorii care-mi eşti şi mi-ai fost dintodeauna

mai puţin

graţierile la care am fost pe nedrept supus

oare ce faptă am săvârşit

ce tribunale m-au condamnat la închisoarea…

bătrâna aceea din staţia diluată de respiraţia tramvaielor

mirosea a copil, nu ai simţit?

amintirile probabil...

ne plimbăm de ceva vreme, uite, umbra paşilor

a devenit mai lungă. şi pomii se îndepărtează unii de alţii.

ai observat, doar femei frumoase au murit

în ultimele zile. ciudat chiar  de frumoase. şi e plin peste tot de chipurile lor,

zâmbitoare, batjocoritoare.

ştiu, aş putea să tac, şi atunci liniştea…