Ce viscol e afară - iar noi doi,

Întroieniţi de ani şi de rutină

Paşim înspre apusuri trişti şi goi

Acoperiţi de-a timpului patină.

Ni se aşază iarna grea în suflet,

Cărările spre inimi nu găsim,

Aprinde-o torţă fă al nostru umblet

Să fie luminat de rătăcim!

Şi viscoleşte-mi temerile toate,

Pune-mi pe umeri munţii tăi de dor

Şi stele de argint pe-a  mele pleoape,

Hlamidă de speranţă şi fior.

Troiene fă,…

Te-ai născut să-mi fii mie iubire

Eu câmp de maci, tu ploaia mea cu soare

Un curcubeu aşezi pe-a mea-nflorire

Eşti roua mea - sunt macul tău în floare!

Tu te-ai născut să fii ţărmul meu care,

Eu marea ta, mereu neliniştită,

O îmbratişezi când vezi furtuni în zare,

Iar eu îmi aflu tihna fericită!

Tu te-ai născut să-mi fii lumină

Când mă trezesc cu năluciri în noapte,

Mă înveleşti cu linişte deplină

Şi mă adormi în…

Oamenii sunt precum florile;

e plină lumea de flori,

de oameni şi OAMENI.

La fel ca florile,

trăiesc şi mor…

Sunt copacul ce-şi trăieşte

Viaţa-n plină bucurie

Căci îmi văd roadele coapte,

Împlinind a mea menire.

Şi-mi sunt crengile aplecate

La furtuni şi negri nori

Şi mă dor când peste noapte,

Se aşază aspre ploi.

Sunt cireşul care-şi plânge

Frumuseţea ce-a trecut

Şi aşteaptă primăvara

Să o ia de la-nceput.

Să-nflorească floare aleasă

Şi s-aştern bătut de vânt,

O ninsoare de petale

Mângâind al…

Sufletul meu,

un câmp de maci

înfloriţi,

striviţi de copitele cailor

ce mi-au trecut în galop

prin viaţă.

Le-au fost lăsate slobode frâiele

rănind şi iar rănind petalele

prin cuvinte şi fapte.

Iar el,

sufletul,

câmp însângerat la apusul soarelui,

ajuns altar de jertfă

şi-a pierdut scânteierea.

Doar fumegă,

semn că ar fi ars

cândva

precum soarele.

Din când în când

luminat,

mângâiat de…

Atât de fragedă când m-ai avut

că te-ai fi putut frânge precum copacul

ce a rodit prea devreme.

Am fost vlăstarul iubirii

florilor de măr

nuntite.

Braţele tale ca ramurile firave

ce-şi aşteaptă înfrunzirea

m-au legănat.

M-ai spălat cum spală albul zăpezilor

ghiocelul apărut înainte de vreme;

copil - ce ţi-am furat copilăria.

M-ai şters cu năframa ta

tivită cu buchete de bucurie şi speranţă

că voi fi Om;

îmi puneai sub…

N-am ştiut să zburăm

împreună spre cer.

Tu prea sus...

Eu prea jos,

ca un fluture trist

într-un vals vienez

printre crini,

ucigaşi

cu miresmele dulci.

Tu – un vultur semeţ

şi orbit de-nălţimi

căutând,

ispitind,

prada-n laţ să o prinzi...

Ai căzut din înalt;

şi rănit de-nşelări,

amăgit de iubiri

şi sătul de trădări,

răscoleşti amintiri.

Cauţi fluture frânt,

Rătăcit pe pâmânt.

Şi ai vrea…