colindă tălpile noastre prin colbul

viețuirilor neștiute care au fost...

timpul cel fără de lege e orbul

care de mâini ne poartă fără de rost

care ne preschimbă pe aur și pietre

și ne arde ritualic în marile vetre...

pășim fără țel pe nisipuri căzute

puzderia Romelor în veci dispărute

pe fruntea…

de-o vreme parcă nu mai sunt eu

cineva m-a schimbat la o vamă

iar în locul curajului meu

mi-a sădit doar o tainică teamă

mi-e teamă de-al cailor tropot

de sânge și de focul de armă

de dangătul sumbru de clopot

de sunet strident de alarmă

mi-e teamă de mine cel nou

ce…

te-arunci înainte cu surâsul pe buze

nespus de frumos strălucește ea!

steaua polară - mirifică stea...

te-atrage la sine cu doruri confuze

te-arunci înainte de căldură avid

găsești adevărul!... prea târziu ai aflat

că steaua era doar pictată pe zid

abia când fruntea de zid ți-a crăpat

fruntea…

zburăm o vreme împreună

cu aripile-n zbor unite

zborul tău abia începe

zborul meu e pe sfârșite...

ca tu să zbori doar prin lumină

eu trec prin norii grei ca fumul

te-nalț pe aripi ostenite

să nu simți pietrele și drumul

de sub aripa ce mă ține

îi dau aripei tale…

când va fi să-ntunece
luntrea să-mi alunece
pe-o dungă de țărmure
ochii să-mi înmărmure

lorelei privească-mă!
lorelei iubească-mă!
și-apoi să mă-nmărmure
într-un stei de țărmure!

sub bolta ce-nchide a lor adunare

tămâia nădejdii afumă

preoți cu semne de întrebare

valul tăcerii îndrumă...

se umplu de fum și colb de statui

toți muritorii de mâine

trăiesc din dorință, nu se uită că…

mă uit, iubito, adineauri,

într-o fântână adâncă...

şi ce crezi că văd?

văd fundul pământului

care-i tot aşa ca şi cerul

tot atât de departe

şi tot atât de albastru...

şi-n fundul pământului

mă văd şi pe mine

cel din lumea cealaltă...

ci…

ochii prea dornici zilnic se-nchid
morile gândului seacă de vid
muzica aștrilor n-o mai ascultă
bărbatul mort de inimă multă...

sângele roșu zilnic se pradă
firul tăiat nu se mai toarce
pasărea serii căzută în stradă
la cuibul ei nu se mai întoarce...

fata din nord

gotic miraj

din țărm scandinav

răcoare de fiord...

nepângărită

floare de lotus

iris magnetic

azur ce palpită

spre nordice zări

merg iaht elegant

căutător de comori

pe nordice mări...

din…

spuneți-mi unde să mă cațăr pe brânci?

aș vrea oricât să mă sui

până la cele mai de pe urmă stânci

pentru dragostea celei ce nu-i!...

arătați-mi stiletul fin și de preț

cu care-n trup de fag să încrest…

în carul de bătaie te-ai născut

alergător fără de doici și fașe

cu pieptul dezgolit și fără scut

te poartă roțile ce-și rup făgașe

și nu știi de repaos și nici drumul

nu ți-l despădurește nici o rază

nu poți opri și nici nu te așteaptă

cu jocuri de fecioare nici o oază

și nu mai știi ce buzele-ți…

viața se stinge ușor

într-un trup de țărână

cum seacă al apei izvor

într-o fostă fântână...

luminile toate s-au stins

sub palide pleoape...

frigul în trup s-a prelins

din aproape-n aproape...

gândurile s-au risipit

în noaptea de ceață...

dorințele au…

mă aflu și eu printre ei
dintre toți sunt poate cel mai stângaci
îmi vine să le spun copiii mei
în piepturi le sângeră un fel de roșii maci

printre ei mă aflu cântând
aș vrea să le simt al mâinii lor strânsul
i-aud în jurul meu plângând
și-așa mă învinge și pe mine plânsul...

mă bucur că-mi simt ochii mai limpezi

(sufăr din când în când de-o boală-n priviri)

îmi șterg ochii apăsat și cu grijă

zâmbesc celor ce-n dar mi-aruncă zâmbiri...

prea bine nu-i văd, dar de mine-i apropii

șiragurile mele de vorbe le…

ceasul auriu

bate a târziu...

fiind prea târziu

nimic nu mai scriu

nici bine nu știu

dacă mai sunt viu

ori a venit timpul

să urc Olympul...

mă văd în Olymp

afară din Timp

în haine de in

la masa cu vin

mă așteaptă plin

ulciorul cu venin

cui să închin?

pentru ce să închin?

zei la masă nu-s

dar mă privesc de sus

stau și mă privesc

in conclav ceresc

dac-am să-ndrăznesc

cu venin…

mă-ntorc trudit la tine-n împărăție

mărire ție!

cu hainele murdare și barba nerasă

mă lasă!

trece-mi cu vederea gaura din pălărie

vai mie!

iartă-mi bubele de pe trup!

cum să le rup?...

știu că mi-ai zis să nu mă duc

singur cuc...

lăsat-am dragostea de dorul aventurii

și urii!

bătut-am toate cărările

și mările!

fost-am rege și prins

învins

fost-am slab și puternic

nemernic

printre sfinți am trăit

pocăit

printre…

soarele răsărea peste lume

când mă nășteam eu fără nume

revărsând o lumină bălaie

peste umila copaie

ca o coajă verde de nucă

în care mă așeză buna mămucă...

cu soarele deodată m-am ridicat

fost-am pe rând băiat și bărbat

luat-am de mână mireasă

ridicat-am prunci și o casă

bătut-am mări și cărări

în toate cele patru zări...

trăit-am cam tot ce se poate trăi

iubit-am cam tot ce se poate iubi...

început-am…

aici în templul tău, între icoanele tale

blând luminate de sori pământești

îmi înalț rugăciunea, pe palme s-o dărui:

frumoasa mea, tu, cea ce ești plină de har

fii fericită în veci! robul tău îți aduce

sărutul sfielnic în poală...

oricând și oriunde m-oi duce

în zarva lumii de dincolo de templu

genunchii-mi rămân la picioarele tale

și fruntea ai să mi-o simți

fierbinte în poală mereu...

iar atunci când un zbor…

voi dansa într-o noapte de vis cu tine tangoul

să răsune-apoi veșnic în inimile noastre ecoul

e de-ajuns pentru-o viață de om o noapte fierbinte

o noapte ce n-ai s-o poți spune vreodată-n cuvinte

te voi cuprinde cu brațul strâns lipită de mine

într-un pas și-ntr-un gând vom pluti pe-armoniile line

într-un dans avântat am să-ți port pe brațele mele

trupul de floare suav până departe spre stele!...

vom fi perechea eternă - Bărbat și…

ne leagă pe vecie lanțuri de fier

a mea prizonieră, al tău prizonier

pășim împreună oriunde sub cer

te voi duce cu mine și dincolo-n eter

alături de mine-n cătușele grele

mi-e dulce osânda, cu bune cu rele

când voi trece cu totul dincolo de stele

te voi duce legată de gleznele mele...

captivă pe pluta mea de iubire

te voi duce mereu într-o lină plutire

când voi trece cu totul dincolo de fire

te voi duce cu mine în…