celei ce cunoaşte calea

însetată de cer

vii să smulgi prada

din ghearele furtunii

tăinuind eternitatea…

Fierbântă locul plângerii de jale,

pune-mă-n ape, de asta-ţi este vrerea.

Ţine-mă aproape de rugul urmei tale,

şi-ngroapă-mă sub muntele din vale.

Nu pot să fug, salvează-mi tu căderea!

Oblon stelar mă-nchide-n a ta vină…

nu pot să fug din lagărul…

Nu sunt ceea ce pot fi...

Nu mă aud,

dar mă scurg cuminte

prin urletele destinului.

În goana asfinţitului grăbită...

fluturii secundelor mele

stau de strajă,

ţinând părţi din eu

la vama…

paşi în setea ierbii                  

prin păienjenişul vremii

modelând lutul oricărui vis

mai am de trecut o fugă

mă cheamă apa în fapta curgerii…

poem dedicat luminii

te-am citit negreşit într-o rază

de albastră însângerare divină

şi te-am pus ca o briză-ntr-o frază

de…

Când laurii slovei mă ştiu pe de rost,

Să nu mă spulberi în cenuşi vorbitoare

Că-mi nărui secunda cu tot ce au fost

Cântările stării la vremi de-nălţare!

De steiul uitat în seceta pleoapei,

Atârnă un strigăt gâfâit şi prelung

Că-n zări fulgerate de sângele apei,

Se sparge ecoul sub brazdă…

ceaţa calcă puntea

peste care

picioarele si gândurile trec

inventat

să părăsească orice spectacol…

toride straturi

cineva calcă pe clapele cuibului

mătăsuri rebele ale palmelor

ating ecoul

fascinaţia venerată de greieri…

Din clipa despărţirii-n hău,

în gânduri ard să mă ascund.

Să ning albastru-n părul tău,

cu aştri ochii să-mi inund.

 …

celui ce m-a zidit în umbră

mi s-au încâlcit degetele

ioane

pe o palmă de pământ…

pentru zethus

mâine frică

azi culoare

pe sub călcâie

râncezit praful anilor

doar lemnul îşi va întinde palmele…

Curg ploi ale stărilor stinghere

şi copilul se roagă

sub zidul aplecat de griji

în noaptea visului său

numără stelele căzute

în candela plânsă de ochiul tăcerii

bat clopotele tâmplelor arse de sori

se umblă pierdut

pe sub urme crăpate

de…

fragment din raiul nebuniei mele

ca o briza apolitică

tunete-mi readuc fulgerul morţii

cu tălpile pe viaţă

 …

candid şarpele

orbecăind prin cascadele misterului

va înlesni drumul cocoşatului

sub nuanţele sidefate ale curcubeului

nu-şi va atinge umărul drept

până-n capătul…

Din uluirea vieţii, întinşi pe coasta zării...

teribil în memorii hidoase trupuri cad.

Pe ceruri desenate de zgura aşteptării,

şi în prezent dorm vise ca în zadarnic vad.

Pe-ale inimii liane, nebuni în miez de seară,

dintr-o neştearsă ură prin defilări…

Sub cearcăn de vise zdrobite,

cu trup zburător ce atârnă-n abrupt…

adâncul de cupru ce-nchide

amurgul de flacără vie,

tărie deşartă… viteză de sunet,

exişti ca un gol veritabil!

Potcoavele-ţi albe tocite-s de Frâul

ce-n ultimul…

Cade neantul pietrei peste fruntea plânsă

de alintul dulce-al strigătului mut,

sorbind ploaia cald-a stelelor pierdute

şi-un ocean de perle dintr-un ochi demult.

Cu abisul Lui, arzând molecule de neexistenţă…

Sunt aici un lagăr al ochilor…

Curat-necurat... prin altarul simţirii,

vii ca un demon de stinse ecouri.

Cu-n râs orbitor din negura firii,

prin tainice spaţii, cazi ca din nouri.

Să mă îngropi mai jos de cuvânt,

ucide-mă blând într-o eternă visare,

măcar să nu ştiu de ce, până…

ciute magice pe versanţii aburilor

senzaţia udă

îmbracă ochiul duhului

de mii de ani corabie de sunete

pe valurile cuvântului

edenul limbii îşi va întoarce grădina

cu braţele-n umbre degerate

şi cine va mai cânta durerea furtunii

cu visul…

împărţim monedele strivite de maluri

şi nu văd

în ce parte a gândului stai

zbătându-mă în străfunduri

învăţ să aleg ieşirea

în sinele căutărilor

braţele cenuşii ale învinsului

deschid pereţii brumelor

din nucleul sângelui alb

un zgomot…