dacă vrei să-nveți de la pasăre
zborul
nu-i număra penele

ajunge să-i atingi cu inima
văzduhurile

spun încă „iată-mă” tuturor văzutelor

las gările să mi se scuture din plete când le vine timpul

lebedele fac un careu de ași

necunoscutul încă are tolba plină cu…

în cratere țipă umerii fragilei clipe

sorb cafeaua odată cu visele coc bine o prescură

puterea nu îmbracă nici un rege

un mal de cer și-o evă de estradă…

în fața gurilor ce-și ascut caninii gerului arctic

păstrez o zonă de libertate

revendic hotărât zonele ascunse sub hărțile albe

fac noduri umbrei ce mi s-a…

pe malul arctic al inimii ți-am îngropat existența

înainte de-a uita cine sunt

cu gesturi simple îmbrac dimineața

doar azi…

ai adus-o în casa ta goală

ca pe-un trofeu



omnipotent

un singur lucru n-ai putut învăța



că poți pune pasărea în colivie…

ne sare timpul din picioare

prea largă e căputa

antecamera inimii înșiră pe sfoară pustiul

tranșeele prea dese ne strică festinul

între bordură și mlaștina privirii

luăm cu asalt cuptorul

perpelim zeloși pe…

nu fi trist doctore

azi iarăși fac

transplant de retină



pupila destinului schimbă filtrul

oglindește anii…

străin de mine cum să respir

*unui sunet cosmic crăpat - plasture de efemer* 

despre felul în care te primesc

cu firul destinului să-mi coși gura în jurul unui adevăr

de care dinții mei de sticlă se tem

n-am să vorbesc

știu cât de…

la liber săritura peste gaura neagră

îngrop șoapte în troițele pielii tale

sunt o introvertită precum mâinile bunei în poală

vorbele se-așază cuminți în marsupiul

tăcerii

își alchimizează culorile ascuns

struna umbrei plesnește când fac abisul…

 

pe urmele celui ce nu te știi

la fiecare maree

în pleoapă se dezbracă o rebeliune stilată

fașă albă efemer fragil

acoperă tranșeele

în care mi-am îngropat trupurile oarbe…

 

lacrima simultană din țărm de pleoapă

lăsaţi-mi carnea să respire fără vină

de furi ticăloșiți de rele în frigul selenar mi s-a ascuns pădurea

i-e dor de mine știu în orologiu trage de păr secunda grasă

s-o scoată din portalul morții pe sine de se pierde

nimic nu este cum se…

fără să-mi ciobesc partea de rațiune

intru cu tălpile goale în răsărit    

mă-nminunez că respir

și aerul străbate furtunile din păsări fără să coboare

îngerii adormiți într-o pană a zborului

paradisul își apleacă sfielnic

umbra

la picioarele mele

exist

(oricâtă rugină îmi lasă în tâmplă înțelesul)

m-arunc în…

simfonia vieții în la minor

uneori piciorul atinge dala greșită a clipei

fiul meu încă nenăscut

strigă

fără intenție

glezna declanșează o furtună-n ursită

colibriul din pumnișor descuie auriul din soare blândețea

din raza care înghite frigul din…

algebră planetară

nu-i nevoie ca pe-o gâză paranoică să mă privești concentrat

din lentilă de arhivar

pentru că algebra mea astrală nu aliniază aceleași sunete comune

în claviatura unui timp împărțit egal aceleiași eternități

fără discriminări de emisie

când te invoc smerit nu mi te-arăta doar ca un demiurg de duminică

nu doar odihna și-a pus pecetea pe epiderma stelară din…

nasturii încheiați ai verbului „A FIˮ

rezemată de șoldul nisipos al clipei

țin post negru



după canoane mi se pune sub limbă

o bucățică de întuneric

în căușul palmelor înoată crawl în sare omenirea

trei stele orfane

și-au găsit refugiu…

petecul destrămat al iluziei

umanitatea mea și poezia

sunt una

îmi spun când moartea strigă prea tare

aplauzele gloatei însetate înroșește caninul zilei și buza genunii

horcăie realul sub roți zimțate spaima zdrumică

drumul fără amprentă

magia din șoldul violet al lunii joacă (nu pentru prima dată)

ruleta…