Cresc macii mei de toamnă, în ruine.
Din când în când, se-ntorc în calendar
Și-mi fac, în dimineața dinspre tine,
Din lemnul meu de suflet, un stejar.
Cu liniștea învață să danseze
Vântul de stepă și feciorii lui,
Un cântec în acorduri vieneze
S-a înecat cu vise amărui.
Se zbat oglinzi în cuiburi de lumină,
Cărbunilor le-ai dăruit un foc,
Aprinzi păduri și le aștepți la cină,
Apoi le spui că n-au…
ContinuareAdăugat de gina zaharia la Octombrie 31, 2017 la 7:30pm — 18 Comentarii
Ieri te-am visat zâmbind într-un tablou,
Iar glasul tău cu tonuri de ecou,
Și astăzi, tată,-ți este neschimbat.
O, ai venit, de când te-am așteptat,
Îi spuneai mamei. Am plecat departe,
Am împărțit singurătatea-n arte,
Iar niște păsări albe și străine
Ți-au arătat, acum, calea spre mine.
O, ai venit?! Te-am așteptat în mai,
Făcusem drum pe cer până la rai
Și-am împletit izvoare de tăceri.
Tu…
ContinuareAdăugat de gina zaharia la Octombrie 24, 2017 la 6:00pm — 20 Comentarii
Încă mai trec, din când în când, carele cailor sălbatici,
și roiuri de albine,
și grija că te-am rătăcit într-un cântec departe.
Nu știu până când, nici până unde.
Pietre uriașe le țin calea,
mă gândesc ce salturi trebuie să facă,
de parcă ar fi salva un diamant fără noroc!
O, iarba lor nu mai e iarbă,
de când mama i-a urcat într-un tablou și l-a uitat, într-o seară,
în afara timpului...
Am învățat o…
ContinuareAdăugat de gina zaharia la Octombrie 9, 2017 la 8:30pm — 12 Comentarii
Când te-am întâlnit adunai spice de lumină
pentru mori de vânt,
acum frămânți pâine de pe ogorul uitat să rodească,
e plin de bondari, se cred la o reprezentație de magie,
să nu-i aștepți la masă, în curând perseidele vor sparge întunericul,
câteva vor poposi în calendarul tău.
Să fii acasă, vor veni pe ușa dinspre soare,
ți-au promis că vor intra în camera unde scrii poeme de dragoste.
Astfel se sfințesc tăcerile.
Ana,…
ContinuareAdăugat de gina zaharia la Octombrie 8, 2017 la 11:30am — 17 Comentarii
N-am să uit vara în care am adăpostit pirații mei de gânduri,
așa am aflat că întunericul e doar un punct adormit pe cer,
iar apa vie izvorăște din brațele unui înger,
am inundat țărmuri, le-am dăruit soarelui
și am devenit două scoici albastre
într-un colier de nisip.
Corăbieri am fost din când în când,
ne-am plimbat pe toate mările inimii,
împreună am pescuit dorul și l-am învățat să ardă în toiul nopții,
am degustat…
ContinuareAdăugat de gina zaharia la Octombrie 2, 2017 la 8:30pm — 21 Comentarii
2021
2020
2019
2018
2017
2016
2015
2014
2013
2012
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor